Explicație:
Într-o zi de primăvară însorită, am urcat în tramvaiul 17, epuizată de o zi lungă de muncă. Ascultând muzică cu căștile în urechi și concentrându-mă asupra unei cărți, am fost complet absorbită în propria mea lume, uitându-mă pe fereastra încețoșată la clădirile care treceau pe lângă noi. Într-o stație aglomerată, au fost deschise ușile și o femeie în vârstă a urcat, ținând în brațe un buchet de flori colorate. Încercând să se așeze pe un scaun, buchetul i-a scăpat din mână, răspândind petale pretutindeni. Imediat, fără să ezite, cei prezenți s-au ridicat în picioare și au început să o sprijine în strângerea florilor uitate. Într-o clipă, tramvaiul a devenit un mic sanctuar al gesturilor bune, abandonându-și statutul de simplu vehicul de transport. Am încetat să citesc și m-am concentrat în schimb să adun petalele, încercând să zâmbesc prin căștile mele. Atunci când am reușit să restabilim buchetul în mâinile femeii, am primit în schimb un zâmbet autentic și cuvinte de recunoștință. La acea vreme, tramvaiul părea mai strălucitor și mai plin de energie ca niciodată înainte, iar experiența mea a devenit mult mai mult decât un simplu drum cu tramvaiul - a devenit o lecție despre înțelegerea și susținerea celor din jur.
