Dragă mătușă Măriuca,
Sunt Ion Creangă și, ajuns la maturitate, îți scriu această scrisoare pentru a-ți cere iertare pentru comportamentul meu din copilărie. Îmi pare rău pentru toate drăcăriile și sturlubăciunile pe care le-am făcut. Înțeleg acum cât de mult te-am supărat și îți mulțumesc pentru răbdarea și dragostea pe care mi le-ai arătat mereu.
Îmi amintesc de vremea copilăriei noastre, când ne jucam în curtea bunicilor noștri. Îți aduci aminte de acel curechi pe care îl făceam să se învârtă? Eram adevărați meșteri în a-l face să se rotească cu o viteză amețitoare. Dar, din păcate, nu aveam mereu grijă să nu facem vreo megie și să nu deranjăm pe cineva.
Și apoi, mai erau acele momente când ne jucam cu focul. Îmi amintesc de expresia "c-o faclă-n cer și cu una-n pământ" pe care o foloseam adesea. Îmi pare rău pentru acele momente de nechibzuință și pentru riscurile pe care le-am luat.
Sper că acum, la maturitate, îmi poți ierta comportamentul meu din copilărie. Îți mulțumesc pentru toată înțelegerea și dragostea pe care mi le-ai arătat mereu. Ești o mătușă minunată și sunt recunoscător că te am în viața mea.
Cu drag și cu multă considerație,
Ion Creangă
