În Pădure
Într-o dimineață de primăvară, razele soarelui se strecurau printre crengile dese ale pădurii, pictând dantela luminii pe covorul de frunze moarte de sub picioarele mele. Respiram aerul proaspăt, îmbibat cu mirosul pământului umed și al verdelui abia înmugurit.
Înaintam pe cărările înguste, ascultând ciripitul păsărilor ce-și începeau concertul matinal. Frunzele dansau sub adierea vântului, iar lumina filtrată prin crengi creea jocuri de umbre și lumini fascinante.
În mijlocul pădurii, am găsit un mic izvor cristalin, care murmurând își croia drum printre pietrele acoperite de mușchi. Mâinile îmi simțeau prospețimea apei, iar privirea mea se pierdea în reflexiile jucăușe ale soarelui pe suprafața lină.
În liniștea pădurii, simțeam cum natura își dezvăluia tainele ei cele mai adânci. Fiecare frunză, fiecare fir de iarbă părea să aibă o poveste de spus, iar eu eram doar un trecător fascinat de frumusețea și măreția ei.
Cu pași ușori și inima plină de recunoștință, am părăsit pădurea, dar am știut că voi reveni mereu în acest sanctuar al naturii, unde timpul pare să se oprească și sufletul să-și găsească liniștea.
