Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala.
(…) Stefan Gheorghidiu pleaca in razboi, este ranit si se intoarce, obtinand o delegatie, la Bucuresti. Intre timp, primeste confirmarea asupra banuielii.
-Asculta, fata draga, ce-ai zice tu daca ne-am desparti?
Parca i-a despicat cineva teasta in doua.
Alta avalansa de intrebari gemute, de protestari scancite.
Ma gandesc halucinat ca as fi putut ucide pentru femeia asta… ca as fi fost inchis din cauza ei, pentru crima:

„-Vezi, aia blonda de colo…? nu… ailalta mai grasa putin, de la masa cu cei doi domni si doua doamne…
-Ei?
-E nevasta lui Gheorghidiu… Nu-ti mai aduci aminte… ?
-A… pentru asta? Ce-a gasit la ea, draga? sa ucida pentru ea… nu mai putea gasi alta la fel?”
A doua zi m-am mutat la hotel pentru o saptamana pe care avea s-o mai petrec in permisie. I-am daruit neveste-mi inca o suma ca aceea ceruta de ea la Campulung si m-am interesat sa vad cu ce formalitati ii pot darui casele de la Constanta. I-am scris ca-i las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti… de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul.

Explica rolul ghilimelelor din textul dat