Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă preocupările extrașcolare ale
adolescenților contribuie la formarea personalității lor, raportându-te atât la informațiile din fragmentul prezentat,
cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a
două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de
ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, încadrarea în numărul minim de cuvinte.
Îmi risipisem trei ani, în adolescență, prin anticariatele din apropierea cheiului Dâmboviței. Cumpăram cărți
puține, și numai foarte ieftine, din pricină că mărunțișul din buzunarele mele era foarte modest. În plus, îmi
lipseau criteriile unor lecturi serioase. Nu prea deosebeam ce era esențial de ceea ce era lipsit de importanță.
În schimb, îmi plăcea enorm să caut prin rafturile cu cărți, deși multă vreme
n-am umblat după ceva anume. Îmi producea satisfacție simpla atingere a unor foi îngălbenite de timp.
Preferam, din câte țin minte, un anticariat unde trebuia să străbați întâi un coridor întunecos, pentru a
ajunge într-o cameră slab luminată, unde te izbea, în primul moment, un miros de aer stătut. Anticarul, un bătrân
cu obrazul uscat ca de mumie, moțăia în fotoliul uzat din spatele mesei, lăsându-mă să cotrobăi în voie prin
rafturi și nu ieșea din muțenie decât pentru a-mi comunica prețul cărții pe care i-o arătam.
În vremea aceea începusem să las la o parte unele lecții, pe care le pregăteam sumar sau nu le pregăteam
deloc, ca să mă pot bucura până la ore târzii din noapte de lecturi pe care nu mi le impunea nimeni, iar pe unele
nici nu mi le-ar fi recomandat.
Mă comportam ca un tânăr barbar care, văzându-se pătruns în lumea cărților, jefuia la întâmplare ce se
nimerea, în loc să mă plimb cu o fată sau să iau parte la escapadele organizate de colegii mei, cum ar fi fost
normal să fac la acea vârstă, pe mine mă interesau ”prostii”: de ce nu există doi oameni care să aibă ridurile la
fel și dacă ”piatra filozofală” a alchimiștilor a fost într-adevăr ”piatră” ori altceva. Mă încânta să aflu noutăți
uimitoare despre virtuțile atribuite de antici importanți, între care Aristotel și Teofrast, pietrelor prețioase.
Smaraldul ar stimula, ziceau ei, memoria, perlele ar îndepărta durerile de cap, safirul ar fi util împotriva
mușcăturilor de scorpion și de șerpi, iar topazul ar neutraliza orice lichid în care se află otravă.