Trăiau odată un moş şi o babă. E oftau mereu, crezând că sunt urmăriți de ghinion, pentru că nu aveau copii. Într-o zi, pe când mosneagul împletea la o frânghie, bătrâna suspină: - Bine ar fi să avem un copil, fie chiar și cât un ghem de mic. - Dar dacă ar fi cât o neghinǎ? spuse un glas subțirel ca un sughiț. Bătrâna simți un ghimpe în inimă şi strigă: - Cine a vorbit? Eu, Neghiniță, gândul oamenilor. Sunt aşa de mic şi ghidus încât pot intra în urechea oricui. Așa am aflat la ce te gândeai. Femeia râse şi vru să îl sărute. Încet, mamă, că mă înghiți! șopti Neghiniță.

Ce sunete din text sunt percepute de ureche incet,mediu,tare?​