Fragmentul din poezia "Noiembrie" de George Topîrceanu prezintă o imagine desprinsă din natură, reflectând atmosfera melancolică și sumbră a lunii noiembrie. În acest fragment, "Frunzele zboară ca și gândul", frunzele care cad sunt personificate, sugerând efemeritatea și trecerea timpului. Această imagine sugerează inevitabilitatea schimbării și a trecerii, fiind simbolul efemerității vieții umane. De asemenea, cuvântul "gândul" poate fi interpretat ca simbol al trăirilor interioare, al nostalgiei și melancoliei pe care le aduce acest anotimp. Prin intermediul acestei imagini, poetul exprimă teme precum trecerea timpului și natura ciclică a vieții, subliniind fragilitatea și efemeritatea existenței umane.
