Textul 1
“A fost odată ca niciodată
Era un împărat şi se numea împăratul Roşu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, nişte zmei furaseră soarele şi
luna de pe cer.
Trimise deci oameni prin toate țările şi răvaşe prin oraşe, ca să dea de ştire tuturor că oricine se va găsi să scoață
soarele şi luna de la zmei, acela va lua pe fiie-sa de nevastă şi încă jumătate din împărăţia lui, iară cine va umbla şi nu
va izbândi nimic, acela să ştie că i se va tăia capul.
Mulți voinici se potricăliseră semeţindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare; şi când la
treabă, hâț în sus, hât în jos, da din colț în colţ şi nu ştia de unde s-o înceapă şi unde s-o sfârşească, vezi că nu toate
muştele fac miere. Împăratul însă se ţinu de cuvânt.
Pe vremea aceea, se afla un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind şi el de făgăduința împărătească, ce se gândi, ce
se răzgândi, că numai îşi luă inima în dinți, încumetându-se pe ajutorul lui Dumnezeu şi pe voinicia sa, şi plecă şi el la
împăratul să se închine cu slujba. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe cari slujitorii împărătești îi ducea la împăratul ca
să-i taie, pentru că fugiseră de la o bătălie ce o avusese împăratul acesta cu nişte gadine. Ei erau trişti, bieții oameni, darǎ
Greuceanu îi mângâie cu nişte vorbe aşa de dulci, încât le mai veni nițică inimă, că era şi meşter la cuvânt Greuceanu
nostru.
El îşi puse nădejdea în întâmplarea aceasta şi îşi zise: „îmi voi încerca norocul. De voi izbuti să înduplec pe
împăratul a ierta pe acești oameni de la moarte, mă voi încumeta să mă însărcinez şi cu cealaltă treabă; iară de nu,
sănătate bună! Mă voi duce de unde am venit. Asta să fie în norocul meu; niciodată nu strică cineva să facă o încercare".
Şi astfel, poftorindu-şi unele ca acestea, aide, aide, ajunge la curtea împărătească.
Înfăţişându-se la împăratul, atâtea îi povesti, aşa cuvinte bune şi dulci scoase şi atâta meşteşug puse în vorbirea
sa, încât şi împăratul crezu că pe nedrept ar fi să omoare pe acei oameni; că mai de folos i-ar fi lui să aibă doi supuşi mai
mult, şi că mai mare va fi vaza lui în lume de s-ar arăta milostiv către popor.
Nu mai putură oamenii de bucurie când auziră că Greuceanu a măglisit pe împăratul până într-atâta, încât l-a
făcut să-i ierte.”

Caracterizează l pe greuceanu‼️‼️‼️‼️‼️