a. În enunțul „O! Ce plouă!” litera „o” este folosită ca interjecție. Funcția sa este de a exprima o emoție sau o stare sufletească, în acest caz, probabil surprinderea sau consternarea cauzată de ploaie.
b. În enunțul „Am văzut-o ieri pe prietena ta.”, „o” este folosit ca pronume personal de complement, acuzativ. Pronumele „o” face referire la „prietena ta”, indicând persoana văzută de către vorbitor.
c. În enunțul „Am stat o oră să-l aștept pe Viorel.”, „o” este un articol numeral (indefinit), exprimând cantitatea „o oră”, adică durata timpului petrecut așteptând.
d. În enunțul „A văzut o rochie frumoasă în vitrină.”, „o” este un articol hotărât feminin singular. Acesta introduce substantivul „rochie”, determinându-l și specificând că este vorba despre o singură rochie, neidentificată anterior în discurs.
