Subliniază în mod diferit predicatele verbale și pe cele nominale din următoa- rele texte:

i-ar fi plăcut să fie al doilea copil al familiei ca să aibă un frate mai mare.

Şi-a dat seama de cine fusese pusă întrebarea.

Dacă ar fi fost chemat mai devreme, ar fi venit cu siguranță, dar era de prisos să mai dea vreo explicație acum.

Fusese de acord să rămână împotriva tuturor, chiar dacă părea nemulțumit de rezultatul acțiunii lor.

Îmi place să cred că în clipa când am venit pe lume primul meu gest a fost de a îmbrățișa pământul.

Panait Istrati, Cum am devenit scriitor

În parcuri frunza cade arāmie Pe pajişti unde ieri zāmbise mai. Pe apa-n care dorul ți-oglindeai. Azi singur al põunilor alai

Şi în havuzuri lunecă pustie

Cât aş fi vrut să fie Totul perfect ca o plantă...

Mai înfloreşte pacea din grădină, lar eu, simțind zăpezile ce vin Şi presimţind durerea ce-o să vină, Rechem în ţări de geruri şi de chin Uitarea ce durerile alină.

lon Pillat, Balada toamnei

Ana Blandiana, Cât aş fi vrut

Omul cu adevărat bun e cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost.

Nicolae Iorga, Cugetări

Dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tõiați oamenii?

Nichita Stănescu, antimetabolā

Mã stupefia faptul că legăturile dintre oameni se pot rupe așa, pur și simplu. Că nu mai rămâne nimic. Ca și cum nimic n-ar fi fost.