TEST 1 Citeşte secvenţa şi realizează sarcinile ce vor urma: Da, intra-adevăr, poezia a ținut loc religiei, dar nu exagerat, ca un cult. Pentru că nimic nu este exagerat intre noi. Tata ne citea unele din poeziile pe care le scria, probabil mult mai multe le discuta cu Mama, care avea o cultură serioasă în ale poeziei, în mai multe limbi. Şi un gust foarte sigur. Da, am stat amândouă în umbra creației lui. Nu spune el oare: „Creația e singurul surâs al tragediei noastre" (Elanul insulei, p. 255)? Sau: „Nu cerul e promisiunea, ce mi s-a făcut, ci creația" (Elanul insulei, p. 205)? Sau: „Prin operele sale artistul îşi creează un alibi în vederea judecăţii de apoi" (Elanul insulei, p. 107)? Şi revin la copilărie. Nu ştiu când, la Viena, ne-am mutat într-o vilişoară la marginea oraşului, cu patru camere şi o incomodă scară interioară. În jurul casei era o grădină în care mă jucam şi unde aveam un iepuraş. Mai târziu, Tata mi-a adus un pui de câine-lup, pe care l-am crescut singură. De teama unei epidemii, părinții mei mă ţineau destul de izolată, dar îngrijită de Fräulein, cu un program destul de riguros, de la care ea nu admitea abatere. Am fost un copil singuratic, dar nu pentru că aşa aş fi dorit, ci pentru că aşa erau condiţiile. M-am obişnuit să-mi găsesc ocupaţii şi să-mi inventez poveşti. Mult mai târziu,,am învățat să mă joc cu alți copii. În 1937, la Berna, am avut primul prieten foarte bun, ca un frate, Rolf Marti, fiul scriitorului elveţian Hugo Marti. Mai târziu, în ţară au apărut alte prietenii. În primul rând, vărul meu, Dorin Blaga, la Bistrița. Şi mă jucam cu poftă, parcă voiam, inconştient, să recuperez o copilărie întreagă. Poate chiar pentru că am rămas într-un fel o singuratică, prieteniile înseamnă atât de mult pentru mine. Şi suport foarte greu trădarea, pierderea lor. Dacă educaţiei religioase nu i s-a dat o importanță prea mare, nici măcar în prima copilărie, preşcolară, în schimb, s-a pus un mare accent pe ceea ce azi numim educație civică. Cu discreţie, dar cu insistență. Nu trebuie uitat faptul că Mama, dintr-o familie de politicieni, a fost în Elveţia, la liceu. Unde nu a învățat numai franceza, foarte bine, dar şi comportamentul civilizat, liber consimţit, organizarea democratică, respectul pentru celălalt, indiferent de poziţia în societate, de naționalitate, de starea materială. Apoi, amândoi părinții mei au trăit, în studenţie, la Viena, ceea ce nu a avut numai un efect cultural, dar şi de comportament civilizat, corect, european. Dorli Blaga. Tatăl meu, Lucian Blaga
rezumat va rog mult cine poate amu in 10 minute​