Odată, într-o pădure plină de vise și secrete, departe de zgomotul și agitația orașului, îmi petreceam zilele copilăriei. Această pădure devenise regatul meu magic, unde copacii înalți șopteau povești ale vântului, iar animalele pădurii îmi erau prieteni și tovarăși de joacă. Sub umbra bogată a frunzișului, am descoperit mii de aventuri, urmărind fluturi strălucitori și construind castele din frunze și crengi. Pădurea se trezea la viață într-un concert simfonic de sunete, iar eu eram dirijorul acestei orchestre naturale, trăind fiecare moment cu uimire și bucurie.
-✨️Bobiță✨️-
