Răspuns :
Chiriac: (întrând) Bună seara, domnișoară Zoe!
Zoe: Bună seara, domnule Chiriac.
Chiriac: Mi-a spus tatăl dumitale că nu vrei să te mai joci cu mine.
Zoe: Nu mai vreau, domnule Chiriac, că nu știți să vă jucați.
Chiriac: (ironic) Ei, asta e! Am să învăț, stai liniștită!
Zoe: (cu dispreț) Văd că știți să și amenințați, dar nu știți să vă jucați.
Chiriac: (cu falsă umilință) Nu știu să mă joc! Așa e! M-ați prins! Dar dacă nu știu, pot să învăț, nu-i așa? Și am să vă demonstrez cât de repede pot să învăț.
Zoe: Nu-i nevoie să faceți nici un efort, domnule Chiriac. Eu nu vreau să mă joc cu dvs.
Chiriac: Ei, asta e!... Deci, nu mă iubești?
Zoe: Nu!
Chiriac: De ce?
Zoe: Pentru că nu știți să vă jucați.
Chiriac: Dar dacă învăț?
Zoe: Păi... poate că... dar, până atunci, nici nu vreau să mă gândesc la asta.
Chiriac: Păi, stai, Zoe, lasă-mă să-ți spun că...
Zoe: Nu, nu vreau să știu nimic, că vă cunosc! Vreți să faceți din mine o jucărie, ca pe maimuța aia de pe masă.
Chiriac: Păi, da' dacă n-am să mai fac?
Zoe: Atunci, poate că... Poate că da! (Cu un gest larg, aruncându-se în brațele unei alte persoane în costum)
Această scenă ilustrează foarte bine stilul satiric și umoristic al lui Caragiale, în care personajele par să se joace un joc al insinuărilor și al ironiilor, subliniind subtil aspecte sociale și de comportament caracteristice epocii.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.