*Se a pornit-o, tehui, peste câmp, curţi şi livezi, luând cu el tot ce găsea A. S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a înşurubat în pământ, apoi mai uşor în cale. Şi dacă de pe jos fura flori, pene şi hârtii, de pe-o gede, cu ochisorii ca două neghinițe Cărăbuş de primăvară. Când ramură luă un cărăbuş, un cărăbuş mititel, castaniu, cu aripele fra- L-a luat vártejul pe sus, şi-a strâns şi el piciorusele, şi-a văzut că poate zbura şi fără să dea din aripi. Vârtejul şi-a făcut gustul, şi-n mijlocul unui drum de țară, lângă o curte, s-a înțepenit o clipă ca un sfredel, apoi s-a topit deodată, lăsând tot ce luase baltă la pa- mânt. lar cărăbuşul căzu pe-o bucățică de hârtie albă, şi rămase acolo, ameţit. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Şi din capătul drumului, tantos, cu pieptul în platoşă, cu pintenii ar- cărăbuşul - ăsta mă-nghite!" Cucoşul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la cărăbuş şi-a trecut mândru înainte. „Am scăpat!" gândi cu bucurie cărăbuşul şi se întoarse să privească după cucos. Atunci încremeni de spaimă. Din celălalt capăt al drumului sosea un curcan. Cărăbuşul se fácu mai mic decât era, ținându-şi sufletul: „Acuma chiar c-am păţit-o!" Când ajunse curcanul în dreptul cucosului se inroti, îşi roşi mărgelile şi îşi dădu capul pe spate; iar cucoşul scoase pieptul şi mai în afară, se înălţă în picioare, și forfecă aripele de câteva ori în pământ: îşi dădeau bineţe. Cucoşul s-a dus, curcanul se feri parcă să nu calce cărăbuşul, când îl ajunse, şi acesta, bietul, răsuflă: „Bine c-am avut noroc!" Dar deodată, de după gard säri, mare, cu coada rotundă cât soarele la răsărit, un pǎun. Pasărea se legănă o clipă, apoi îşi strânse coada si zbură în drum. „De ǎsta nu mai scap!" crezu cărăbuşul. Păunul s-a apropiat, l-a răsturnat cu ciocul pe spate apoi iar l-a întors cum îl găsise, şi, lăsându-l, îşi văzu de drum. (Emil Gârleanu, saracutul B. Apa este leagǎnul apariției şi dezvoltării vieții plantelor, a animalelor şi a oamenilor. Cantitatea de apă de pe Pământ rămâne mereu aceeaşi. Apa se evaporă din mări, oceane, râuri şi lacuri s se întoarce pe pământ sub formă de precipitaţii (ploaie, zăpadă). Apa se găseşte pe Terra sub formă lichidă (apa din râuri, mări, oceane, apa potabilă) şi sub formă solida în zăpadă şi ghețari. O mică parte din apa planetei se află în aerul pe care-l respirăm sau sub formă de nori. Cantitatea de apă de pe Pământ este inepuizabilă, dar omul trebuie să fie atent la calitatea ei, deoarec prin intervenţia sa, în apă ajung uneori diverse substanțe dăunătoare vieţii. Pe Terra există apă sărată şi apă dulce. [...] Fără apă dulce, viața pe uscat ar fi imposibilă. Dacă toată apa de pe Terra ar încăpea într-o sticlă de un litru, apa dulce ar încăpea într-o linguriţă. Pe planeta noastră, nicio fiinţă nu poate trăi fără apă. Fără apă, nici omul nu poate trăi. Organismul omului conține trei sferturi apă. Sângele conţine patru ci cimi apă şi circulă atât timp cât păstrează această proporţie. (Constanţa Cuciinic, Apa, în volumul Natura, prietena me​