Maiorescu susținea că imaginea lui Eminescu trăind în mizerie este exagerată și incorectă. El argumenta că poetul nu a trăit în sărăcie extremă, ci că și-a gestionat resursele în mod conștient. Maiorescu sublinia că starea de sănătate precară a lui Eminescu nu a fost provocată de sărăcie, ci de alte motive, cum ar fi o predispoziție genetică sau o viață dezordonată. Astfel, el respingea ideea că sărăcia a fost cauza bolii poetului și sugera că problemele sale de sănătate ar fi putut fi rezultatul unor factori diferiți, cum ar fi stresul sau tulburările mentale.
