Secvența 2-a
Strofa a 41-a este plasată între cele două secvențe, reproșul și invitația, pentru a marca o schimbare de ton și de perspectivă. Monologul iubitei, dominat de nostalgie și regret, este întrerupt brusc de intervenția masculină. Această schimbare bruscă creează un efect de suspans și tensionează relația dintre cei doi.
Verbele la trecut din strofa a patra reflectă o stare de spirit melancolică și o dorință de a retrăi momentele fericite din trecut. Ele creează o atmosferă nostalgică și accentuează sentimentul de pierdere al iubitei.
Diminutivul "milița" are un rol afectuos și tandrețu, dar și ușor ironic. El sugerează o oarecare infantilitate din partea iubitei, dar și o dorință de a fi protejată și alintată de bărbat.
Gestul fetei de a-și pune mâna pe pieptul bărbatului este un gest de intimitate și afecțiune. Atitudinea bărbatului, descrisă ca fiind "rece și nepăsător", sugerează o lipsă de reciprocitate din partea lui. Afirmația "acestuins on cu spare andedral!" poate fi interpretată ca o acuzare din partea iubitei, care îl reproșează bărbatului că nu o iubește suficient.
Reacția bărbatului din finalul strofei este una de neputință și deznădejde. El pare să fie copleșit de sentimentele iubitei și nu știe cum să le răspundă.
Două trăsături ale romantismului care pot fi identificate în această secvență sunt:
Nostalgia pentru trecut: Iubita pare să trăiască în trecut și să regrete momentele fericite petrecute cu bărbatul.
Idealizarea iubirii: Bărbatul este văzut ca un ideal de frumusețe și perfecțiune, deși atitudinea lui rece și nepăsătoare sugerează contrariul.
Secvența 3-a
A doua intervenție a fetei este o invitație la o aventură erotică, la o evadare din lumea rece și impersonală a cunoașterii absolute. Ea îl invită pe bărbat să exploreze împreună frumusețea naturii și să se bucure de plăcerile simple ale vieții.
Cadrul natural descris în strofele 5-12 este caracterizat de o serie de elemente specifice romantismului:
Peisajul rural: Natura este descrisă ca fiind idealizată, cu păduri verzi, câmpii înflorite și râuri limpezi.
Atmosfera misterioasă: Lumina lunii și stelelor creează o atmosferă enigmatică și romantică.
Simbolurile naturii: Florile, păsările și animalele sunt folosite ca simboluri ale iubirii, frumuseții și libertății.
Poetul folosește prezentul indicativ pentru a descrie natura, sugerând o stare de permanență și eternitate. Pentru prezentarea ceremonialului erotic, este folosit perfectul compus, care creează o atmosferă de mister și suspans.
Fata face o invitație la o iubire liberă și spontană, departe de constrângerile societății. Ea propune o serie de "jocuri pure ale iubirii", cum ar fi plimbările prin pădure, dansul sub lumina lunii și scăldatul în râu.
Coborârea spre sat în vale poate fi interpretată ca o evadare din lumea rece și impersonală a cunoașterii absolute și o reîntoarcere la o viață simplă și naturală. Revenirea din paradisul terestru în lumea convențiilor sociale sugerează o dezamăgire a fetei, care pare să realizeze că idealul ei de iubire este imposibil de atins.
Ritualul imaginat de fată este dominat de spontaneitate și joacă. Iubirea este văzută ca o aventură plină de surprize și neașteptate.
Nu am suficient context pentru a interpreta semnificația a două figuri de stil diferite.
Specia literară care se configurează în acest tablou este lirica.
Temele/motivele romanti
