Răspuns:
Într-o zi obișnuită de școală, eu și prietenii mei am avut parte de o întâmplare amuzantă care ne-a umplut de veselie. În timp ce mergeam spre sala de clasă, am zărit un câine mic și pufos, care părea pierdut. Prietenii mei și cu mine am hotărât să îl ajutăm să găsească drumul spre casă.
Secvență descriptivă:
Câinele, cu blana sa maro și urechile mici în sus, se uita speriat la noi cu ochii lui negri sclipitori. Cu fiecare pas, părea că se apropie tot mai mult de noi, în căutarea unei mâini prietenoase care să îl îndrume.
Dialog:
Eu: "Hei, micuțule! Ești pierdut?"
Prietenul 1: "Arată cam speriat. Trebuie să îl ajutăm să găsească drumul spre casă."
Prietenul 2: "Da, să vedem dacă are un număr de telefon pe medalionul lui."
După ce am găsit numărul de telefon pe medalionul câinelui, am sunat proprietarul și l-am întâmpinat împreună pe micuțul rătăcit. Între timp, am simțit că această experiență ne-a apropiat și mai mult, consolidând legăturile noastre de prietenie.
SPOR LA LUCRU
