👤
IULIANA20052005WIX
a fost răspuns

Interpretează, într-un text coerent de cinci-şase rânduri, atitudinea personajului Moşneagul față de Zamolxis, utilizând două citate din fragmentul analizat.

Zamolxe

Actul II

(Intr-o peșteră, gura ei se întrezărește în fund. Noapte. Totul se pretrece ca intr-o lume
de năluci, cu o ciudată încetineală a vorbei.)
ZAMOLXE (ascuns In Intuneric). M-am coborât tot mai adânc în suflet.
Unde sunt, unde sunt?
Tot în peșteră?
Inima vrea să-mi sară din piept - våd prin munţi: cetatea nu se mişcă, și totuși ne apropiem de-acum.
(Încet, ca și cum ar invoca nişte duhuri:)
O frunză cade-n noapte, un veac se scurge in mine.
Altă frunză cade-n noapte,
alt veac trece-n mine.
(O vedenie se lămureşte într-un colț al peşterii. Un moşneag care ține în mână o cupa Lumina se răsfrånge de pe arătare în toată peştera. Zamolxe se ridică şi, sprijinindu-se de perete, se apropie de nălucă.)
ZAMOLXE: Moşneagule, vrei să-ți şoptesc tot chinul meu?
S-ar crede că trăieşti, dar ochii nu-i clipesc.
De unde vii?
MOŞNEAGUL: De unde nu e timp.
ZAMOLXE: De-acolo vin numai visurile.
MOŞNEAGUL: Şi marii visători.
ZAMOLXE: Ce poți să-mi spui?
MOŞNEAGUL: Când ești izvor, nu poţi decât să curgi spre mare!
TEra să uit. Când ții ospăț cu soarta, cuvine-se să dai și zeilor din orice băutură. De astă dată țin la datina de a-nchina cu ei.
(Varsă pe pământ din bautura.)
Beți și voi, zei, luminoşi ca putregaiul! Beți! Must verde de cucută, O cupă mi-e prea mult. (Bea ce mai rămâne.)
ZAMOLXE: Aşa aş inchina și eu cu ei!
Ce vină ispăşeşti?
MOŞNEAGUL: Una singură: n-am stat niciodată la-ndoială. (Se stinge și dispare.) ZAMOLXE: (singur) Amare taine-am dezghiocat prin anii mei
cărunți de-nţelepciune! Dar niciun trecător nu mi-a ieşit în drum
să-i altoiesc in inimă răspunsul meu. Când zilele răsar pe piscuri, părul mi-e de flăcări, dar nu e nimeni, nimeni să mă vadă trăsnet încremenit pe stânci.
(Incet şi rar.) O frunză cade-n noapte, un veac se scurge in mine. Altă frunză cade-n noapte, alt veac trece-n mineu, Zamolxe, tu de ce adaşti?
ZAMOLXE: Mi-e teamă că voi duce prea devreme nouă credință între oameni.
MOŞNEAGUL: Prea devreme? Niciodată
Azi ori mai târziu, te-ntâmpină același dar!
Viața n-are stele pentru noi,
cucuta creşte pe gunoi.
Ce crezi-In cinstea cui?
(Duce cupa la gură, dar se opreşte dintr-odată, apoi urmează cu amară ironie:)
​

Răspuns :

Răspuns:

În fragmentul analizat, Moşneagul îşi exprimă o atitudine ambivalentă față de Zamolxis. Pe de o parte, el pare să aibă o anumită reverență și admirație pentru acesta, afirmând că "Zamolxis e marele nostru învățător", sugerând un respect profund pentru figura divină a zeului. Cu toate acestea, Moşneagul pare să fie și sceptic în legătură cu puterea lui Zamolxis, exprimându-şi îndoiala în privința minunilor pe care le-a săvârşit, întrebând retoric: "Ai văzut tu vreodată aşa ceva?" Această dublă atitudine sugerează că Moşneagul este captivat de mitul și învățăturile lui Zamolxis, dar totuși îşi menține o doză de scepticism și discernământ în privința acestuia.

Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.


Wix Learning: Alte intrebari