Răspuns:
În imaginea pădurii, întinderea ei vastă îmi inspiră o stare de reverie și contemplare. Fiecare copac pare să-mi povestească o altă poveste, iar lumina filtrată printre frunzele verzi creează un joc de umbre și lumini ce îmi răspândesc liniștea interioară. În această lume naturală, mă simt conectat cu esența mea interioară, iar fiecare pas pe potecile învăluite în frunze mă aduce mai aproape de cunoașterea de sine.
"Pădure, sora mea, la tine vin", așa cum spunea Nicolae Labis, pentru că în brațele tale întotdeauna găsesc liniștea și înțelegerea. În adâncurile tale, simt că pot să mă pierd și să mă regăsesc în același timp, că pot să mă eliberez de grijile lumii și să mă reconectez cu esența pură a existenței.
Printre copacii înalți și râurile limpezi, simt că pătrund într-o altă dimensiune a timpului și spațiului, unde ritmul natural al naturii îmi amintește că fiecare respirație este o binecuvântare și fiecare pas este o călătorie către propriul meu sine.
În pădurea aceasta, simt că mă regăsesc pe mine însumi și că găsesc răspunsuri la întrebările ce-mi bântuie g
