povestiți textul Lira lui mäiastra ii fermeca pe toți Cintecul sau era atita de frumos, ca oa- menii ascultindu-l işi uitau întristarea. Dar ce spun eu de oameni cind fiarele pădurii veneau in jurul său! Şi tot felul de păsări se adunau pe ramuri. Ba chiar, de vreți să ştiţi, elinii povesteau că lira lui vrăjită făcea să se desprindă din rădăcini copacii. Ei lunecau pe văi şi veneau să-i umbrească fruntea ingin durată şi plină de visǎri. Munții se clati nau. Pietrele se mişcau şi se rostogoleau pina linga Orfeu. Natura, fermecată, căuta să se apropie de aed cit mai mult şi să-i asculte viersul, poemele sublime, neîntrecute încă de nimeni pinǎ-atunci. groaznic, care pázea-n Colhida acea lină de aur, şi-a nimicit, prin cîntec, vraja amägitoare a unor fete păsări, ce se chemau sirene şi incercau s-afunde pe marinari in valuri. Şi, devenind Orfeu flăcău în toată le- gea, a insoțit eroii plecați către Colhida så dobindească lina berbecului de aur. De n-ar fi fost cu ei Orfeu, n-ar fi putut niciunul să-şi mai revadă casa, părinţii şi copiii. Prin sunete de lirǎ a domolit minia unor stinci fioroase, care striveau adesea corăbiile eline. Tot el a adormit în viers moleşitor balaurul cel A mai facut Orfeu şi alte ispravi de seamă. Dar n-a luptat cu lancea, sabia sau arcul. Arma lui i-a fost lira, şi totuşi a învins. Ar fi să spunem totuşi că el s-a-ndra- gostit de-o nimfa, pe nume Euridice. Adesea Euridice il ruga pe Orfeu să-şi reverse din liră divina-i armonie, ca ea, cu alte nimfe, så poată dănțui în tactul muzicii. Orfeu o asculta şi atingea inda- tă coarda melodioasă c-un bețigaş de-argint, fácînd să izbucnească din lirà un nou val de sunete vrăjite. Vroia s-o-nveselească pe preafrumoasa nimfa. Nu bănuia, sărmanul, soarta-nspaimin tătoare ce-i era hărăzită, peste puțină vreme; căci draga-i Euridice n-avea să aiba parte, prea mult, de bucuria ce-o răspindea Orfeu, prin cîntecele sale.


vă rog dau coroana​