Răspuns:
Soldățelul de plumb era o jucărie simplă, turnată cu mare grijă din ultima picătură de metal rămasă în topitoria unui bătrân meșter jucăriar. Deși avea doar o singură picioară, soldățelul se mândrea cu poziția lui dreaptă și cu uniforma lui lustruită, care strălucea chiar și în lumina slabă a camerei micuțului care îl primise cadou de ziua lui.
În camera copilului, printre multele alte jucării, se afla și o frumoasă dansatoare de hârtie, care părea să plutească deasupra unei mici cutii muzicale. Soldățelul, de cum o văzu, rămase fermecat de grația și frumusețea ei. Se îndrăgosti nebunește și visul său cel mai mare era să-i poată sta alături.
Dar destinul unui soldățel de plumb nu era unul simplu. Aventurile l-au purtat departe de casa în care se născuse, printr-o serie de întâmplări care mai de care mai dramatice — o călătorie accidentală prin canalizare, o luptă cu un raton, și chiar un zbor pe fereastra deschisă din cauza vântului.
Cu toate acestea, fiecare peripeție îl aducea, prin întâmplare sau destin, mai aproape de visul său. Până la urmă, după multe încercări și greutăți, soldățelul a ajuns înapoi în camera copilului. Acolo, într-un final emoționant, după ce a fost aruncat accidental în flăcările focului de către un alt copil neștiutor, dansatoarea de hârtie, mânată de un curent de aer cald, a sărit după el, iar flăcările i-au transformat pe amândoi într-un bulgăre de plumb topit.
Astfel, în ciuda tuturor obstacolelor și a formei sale incomplete, soldățelul de plumb și-a găsit fericirea și împlinirea în dragostea pură, alături de dansatoarea sa, cu care s-a unit pentru totdeauna, chiar și în altă formă. Ei rămân împreună, un simbol al iubirii neclintite și al speranței că, indiferent de greutățile vieții, există întotdeauna o cale spre fericire.
