.Doi prieteni împreună la un drum călătorind, Un urs le ieşi-nainte, cu groază spre ei viind. Unul dintr-înşii, de frică, văzând ursul furios, Se sui şi se ascunse sus într-un copac stufos: Cellalt, într-acest pericol singur dacă s-a văzut. S-a-ntins la pământ îndată şi în mort s-a prefăcut. Ursul dar totdeodată asupra lui cum sosi. Pe la nas, pe la ureche, se plecă a- 1 mirosi: lar el işi ţinu suflarea, să nu-l simtă că e viu, Că ursul mort nu mănâncă, după cum zic cei ce ştiu; Şi aşa, de mort gândindu-l, cum sta nesuflând lungit. Nicidecum neatingându-l. I-a lăsat şi a fugit: lar prietenul său, care sta în copacul stufos, După ce se duse ursul, l-a-ntrebat, dându-se jos: la spune-mi, mãi frățioare, ursul ce lucru-ţi şopti Când se puse la urechea-ți? (Şi-ncepu a hohoti.) Mi-a poruncit - el răspunse - să țiu minte să păzesc Şi c-un prieten ca tine să nu mai călătoresc." 2 indica elementele specifice unei narațiuni. La ce persoana a verbului este povestita?​