👤

Un butuc care e scânceşte cu glas omenesc nimereşte în mâinile dulgherului Giuseppe Demult, tare demult, trăia într-un orăşel de malul Mării Mediterane un dulgher bătrân pe nume Giuseppe, poreclit Nas-Vânǎt. pe într-o bună zi, îi pică bătrânului în mână un bu- tuc, întru nimic deosebit de buştenii care se aruncă iarna în foc să dea căldură. ,,Arată bine”, își zise Giuseppe.,,O să-ncerc să scot ceva din lemnul ăsta. O fi el bun măcar pentru un picior de masă... Şi meşterul dulgher își agăţă pe nas ochelarii le- gați cu un capăt de sfoară, la fel de bătrâni ca şi el, învârti butucul în mâini şi-n cele din urmă începu să-l cioplească cu bărdița. Cum cioplea el aşa, deodată un glas pițigăiat din cale-afară prinse a scânci. Au, au!... Mai încet, mai încet, fie-ţi milă! Giuseppe lăsă să-i alunece ochelarii pe vârful na- sului şi îşi roti privirea prin atelier. Nu era nimeni... Cercetă sub tejghea - nimeni... Cotrobăi în coșul cu talaş - nu găsi nimic... Scoase capul pe uşă şi se uită în susul şi în josul străzii - strada era pustie... ,,Mi s-o fi părut", îşi zise Giuseppe.,,Cine putea să scâncească?" Apucă iar bărdița, dar, cum lovi butucul, auzi din nou glǎsciorul subțirel: - Au, au, nu-nțelegi că mă doare? De data aceasta, Giuseppe se sperie de-a bine- lea. Până şi ochelarii i se aburiră de spaimă. Răscoli Se vârî până şi-n vatrǎ și, răsucindu-şi gâtul, se uită prin deschiză- tura hornului. Nu era nimeni. ,,Oi fi băut poate ceva ce nu-mi priește și de-aia îmi țiuie urechile", se gândi iarăşi Giuseppe. Dar nu! În ziua aceea nu bǎuse nimic... După ce se mai linişti puțin, Giuseppe luǎ rindeaua, îi potrivi cu ciocanul partea de dinapoi în aşa fel ca tăişul cuţi- tului să iasă afară doar atât cât era nevoie - nici prea mult, nici prea puțin -, puse butucul pe tejghea și... de-abia trase o dată cu rindeaua, că auzi din nou: Vai, vai! De ce nu-ți vezi de treabă? De ce mă tot ciupești? se tânguia cu deznădejde glǎsciorul subţirel. Giuseppe scăpă rindeaua din mână, se trase îna- poi, un pas şi încă un pas, până când căzu de-a drep- tul pe duşumea. Îşi dăduse seama că glǎsciorul acela subţirel venea dinăuntrul butucului de lemn.
Rezumat la prima parte din Aventurile lui Buratino.​