Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului de mai jos, evidențiind rolul verbelor la timpul imperfect:
Nu ştiu alți cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi băieții de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ni era îndestulată, și copiii şi copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!
Ion Creangă, Amintiri din copilărie
Am nevoie urgent!!! Multumesc