Aș vrea 50 de verbe din textul următor Nu ştii ce este razboiul.

Este un titlu bun, o declarație, o provocare - cuvinte spuse din inima cuiva care stie. Citește, eceastă carte şi vei auzi vocea Yevei, putemică şi limpede, spunându-ne adevărul. După ce vom fi citit-o, probabil că tot nu vom ști ce este războiul, dar vom înțelege mult mai bine cum este pentru acei tineri şi bătrâni, pentru familiile şi comunitățile care au trăit războiul și încă îl trăiesc și astăzi. Odată ce vom fi citit, il vom fi trăit împreună cu ea, prin cuvintele ei. Odată ce vom fi citit, nu vom uita. Povestea absolut captivantă a Yevel ne rămâne în minte. Este povestea coborârii unei tinere scnitoare din viața de zi cu zi în iad și, în cele din urmă, a salvării ei. [...] M-am născut în 1943. Am fost evacuat, am fost și eu un fel de refugiat, dar nu am nicio amintire despre asta. Am crescut in Londra postbelică, și îmi amintesc asta. Eram înconjurat de ruinele războiului, lângă casa noastră era o zonă care fusese bombardată şi unde ne jucam - mai ales jocuri de război. Pe chipul mamei mele se citea durerea când vorbea despre fratele ei Pieter, care era un tânăr actor minunat, ucis la 21 de ani în timp ce activa în Forţele Aeriene Britanice. Fotografia lui mă privea mereu de pe polița de deasupra șemineului nostru. Nu l-am cunoscut niciodată. Dar îi cunosc chipul şi mi-l amintesc mai bine decât pe cel al oricărei alte rude. A rămas la fel, nu a îmbătrânit

niciodată. Şi apoi, mai era soldatul rănit pe care îl vedeam în drum spre şcoală, aşezat pe trotuar în fața magazinului, cu medaliile prinse pe jachetă, cu câinele său ghemuit lângă el. Înainte de a ajunge în dreptul lui, de multe ori traversam strada, pe de o parte pentru a evita câinele, dar mai ales pentru a nu fi nevoit să mă uit din nou la unul dintre cracii pantalonilor lui, gol și împăturit cu grijă, și să îmi amintesc iarăși ce face războiul

din corpul uman. Întreaga mea familie a fost divizată de război. Tatăl meu a supraviețuit, dar nu și căsnicia lui cu mama. Am descoperit că războiul persistă într-un fel sau altul şi continuă să distrugă vieți chiar și la mult timp după ce luptele încetează. Așa că nu este deloc surprinzător că am scris adesea despre război şi despre dorința noastră de a-i pune capăt, de a obține reconcilierea și pacea.

Nu este surprinzător nici faptul că această carte unică a Yevei m-a impresionat atât de mult.

Michael Morpurgo, Cuvânt-înainte, Războiul prin ochii unui copil. Jurnalul micuței supraviețuitoare din Ucraina, de Yeva Skalietska
​