Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război .
Interpretează fragmentele următoare extrase din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, ilustrând condiţia omului inadaptat, însetat de absolut.
,,
Să tulburi atât de mistuitor o femeie doriă de toţi, să fii atât de necesar unei existenţe, erau sentimente care mă adevereau în jocul intim al personalităţii mele. De unde pâna aci, toate femeile bune, care treceau în trăsuri şi echipaje luxoase, mă tulburau prin voluptatea cu care îmbiau pe oricine, in treacăt - şi pe care mi-ar fi împărtăsit-o, cine ştie, în anumite condiţii şi mie - femeia aceasta incepuse să-mi fie scumpă tocmai prin bucuria pe care eu i-o dădeam, făcându-mă să cunosc astfel placerea neasemănată de a fi dorit şi de a fi eu însumi cauza de voluptate [...]. Aş fi vrut-o mereu feminină, deasupra discuțiilor acestea vulgare, plăpândă şi având nevoie să fie ea protejată, nu să intervină atât de energic, interesată... Mã cuprindea o nesfârşită tristeţe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape suflet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire şi fără cruţare pentru triumful unei idei, dar în acelaşi timp să-i fie silă să te frămânţi pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să lovești aprig cu coatele."​