După abdicarea lui Cuza în 1866, România a intrat într-o perioadă de reorganizare și consolidare statală. Această perioadă a fost marcată de adoptarea Constituției din 1866, care a stabilit bazele unui stat modern și a introdus un sistem politic dualist, cu un monarh și un parlament bicameral. De asemenea, s-a instituit un sistem administrativ mai eficient, iar statul și-a consolidat autoritatea asupra teritoriului și a instituțiilor sale. De-a lungul timpului, au fost întreprinse reforme economice, sociale și culturale care au contribuit la consolidarea statului român și la afirmarea sa pe plan intern și extern.
