Răspuns:
1. **Două momente ale crizei orientale și rolul Principatelor Române**:
- **Războiul Crimeii (1853-1856)**: Principatele Române, Moldova și Țara Românească, au fost implicate indirect în războiul Crimeii prin intermediul Imperiului Otoman, care le-a solicitat sprijin militar și logistic împotriva Rusiei. Această implicare a principatelor a avut un impact semnificativ asupra relațiilor lor cu marile puteri europene și a subliniat importanța lor strategică în politica europeană.
- **Revoluția de la 1848 și intervenția Rusiei**: În timpul revoluțiilor de la 1848, Principatele Române au avut propriile lor revolte împotriva dominației otomane și a cerut reforme politice și sociale. Rusia, îngrijorată de posibila răspândire a revoluției în regiune și de consolidarea influenței franceze în Balcani, a intervenit pentru a reprima mișcările revoluționare, ceea ce a avut consecințe semnificative asupra autonomiei și independenței politice a Principatelor Române.
2. **Două obiective ale politicii externe românești în a doua jumătate a secolului al XIX-lea**:
- **Obținerea recunoașterii independenței**: Un obiectiv major al politicii externe a României în această perioadă a fost obținerea recunoașterii independenței de către marile puteri europene, precum și consolidarea statalității și suveranității naționale.
- **Participarea la conferințele internaționale și tratatele de pace**: România a urmărit să-și consolideze poziția și să-și promoveze interesele în cadrul conferințelor internaționale și tratatelor de pace, cum ar fi Congresul de la Berlin din 1878, unde s-au stabilit noile granițe ale Europei de Est.
Elementele de continuitate ale politicii externe românești includ accentul pe consolidarea independenței și suveranității naționale, precum și pe menținerea unei politici de echilibru între marile puteri europene.
3. **Punct de vedere argumentat cu privire la eficiența/ineficiența activității diplomatice românești în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX**:
Eficiența sau ineficiența activității diplomatice a României în această perioadă poate fi interpretată în diferite moduri în funcție de perspectivele și obiectivele evaluării. Pe de o parte, recunoașterea independenței de către marile puteri europene, implicarea în conferințe internaționale și obținerea de tratate favorabile pot fi considerate ca fiind reușite și semnificative în consolidarea statalității românești. Pe de altă parte, există și critici legate de unele compromisuri făcute în cadrul tratatelor, precum retrocedarea unor teritorii sau limitele impuse independenței românești.
4. **Comparație între activitatea diplomatică din secolul al XIX-lea și cea din secolul XX**:
- **Asemănări**:
- Accentul pe obținerea recunoașterii independenței și suveranității naționale.
- Participarea la conferințe internaționale și tratatele de pace pentru stabilirea granițelor și a relațiilor internaționale.
- Balanța între interesele politice, economice și de securitate.
- **Deosebiri**:
- În secolul al XX-lea, accentul s-a mutat către politica de securitate, alianțele militare și strategice, în contextul celor două războaie mondiale și al conflictelor regionale.
- În secolul al XX-lea, România a fost implicată în alianțe militare, precum Antanta în Primul Război Mondial și Axa în al Doilea Război Mondial, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra politicii sale externe și relațiilor internaționale.
- În secolul al XX-lea, diplomația a fost influențată de schimbările geopolitice și de dinamica conflictelor globale, cum ar fi Războiul Rece și integrarea în structurile europene și internaționale.
