Răspuns:
Sezonul de Crăciun în Regatul Unit nu ar fi la fel fără tradiționalul "Panto". Aceste piese muzicale amuzante datează din Evul Mediu și sunt bazate pe o combinație de comedie italiană și Music Hall britanic, în care comedianții, cântăreții și dansatorii se prezintă în mod exagerat și amuzant. Spectacolele sunt în principal destinate copiilor și se bazează pe povești populare și legende folclorice. Pantomima a devenit un mare business în Marea Britanie, unde marile teatre sunt în competiție între ele pentru cele mai bune povești de basm, precum și pentru vedetele care vor atrage mulțimi mari pentru a acoperi cheltuielile. Pantomimele pot să țină adesea între șase și opt săptămâni. Acest lucru înseamnă evident că ele aduc profituri mult necesare pentru teatrele din întreaga țară. De-a lungul anilor, pantomima a combinat multe aspecte diferite ale teatrului și, astfel, adaptându-se, a reușit să evite extinctarea. Aspectul de noutate a fost întotdeauna important pentru supraviețuirea sa. În acest fel, rămâne una dintre cele mai populare 20 de forme de divertisment din țară. Pentru a fi descrisă ca tradițională, o pantomimă trebuie să aibă o poveste puternică și să includă toate elementele importante ale luptei dintre "bine" și "rău", cu bunul întotdeauna câștigător. Cântecul și dansul sunt, de asemenea, importante pentru a susține intriga tradițională, cu influențe din comedie italiană, iar personajele interpretează diverse situații pentru a încânta publicul. Această formă de comedie își ia numele de la un dispozitiv purtat de un personaj de pantomimă și folosit atât ca armă, cât și ca baghetă magică. Făcea un zgomot puternic de "bătaie" atunci când era folosit, de exemplu, de către comedianul principal, pentru a crea un efect mai teatral când lovea alți actori. Cel mai faimos dintre acei clovni de pantomimă a fost Joseph Grimaldi, făcându-și prima apariție în 1800. Pantomima avea acum prima sa vedetă reală. Elementele de comedie, cântec și slapstick care au devenit ingredientele de bază ale unei pantomime de succes au fost stabilite. Grimaldi a reușit, de asemenea, să stabilească o altă tradiție. Tradiția schimbării de roluri, în care bărbații interpretează roluri feminine și femeile interpretează roluri masculine. Un alt exemplu al acestei schimbări de roluri este pantomima domnișoară, o bătrână comică, jucată de un actor bărbat, care a fost un rol creat în perioada victoriană. Publicul adoră să vadă actorul lor preferat jucând acest rol. Domnișoara este călduroasă și comică, dar niciodată nu joacă farse murdare. De multe ori, costumele sunt folosite cu efect, prin copierea diferitelor mode într-un mod exagerat. Un alt element al pantomimei în timpul primului și al doilea război mondial a fost, în contrast, rolul "principalului" băiat, tradițional jucat de o fată. Până în anii 1950, actorii celebri au început să joace acest rol, urmați de starurile pop, până când în cele din urmă femeile au început din nou să revină la rol. Pantomima a avut întotdeauna tendința de a se adapta vremurilor, preluând vedetele "populare" ale zilei, precum și alte grupuri celebre de artiști. Pantomima nu ar putea supraviețui, desigur, fără un anume cor de dansatori. Astăzi, din motive de economie, grupul mediu poate număra între șase și opt dansatori. Unele au doar doi sau patru dansatori profesioniști, cu "mici" suplimentare cunoscute sub numele de "copii". În ciuda competiției generale din partea altor forme de divertisment, pantomima tradițională a supraviețuit, iar o vizită la un spectacol poate fi prima experiență a unui copil cu teatrul live. Dacă acea experiență este suficient de magică, ar putea lăsa o impresie durabilă. Într-o lume în care copiii sunt înconjurați de jocuri pe computer, DVD-uri și televiziune, o vizită la o pantomimă ar putea schimba cu adevărat viziunea lor despre teatru. Se speră că această tradiție unică va continua mult timp în viitor, cu actorii strigând "Oh, nu este așa!" și copiii din public răspunzând "Oh, da este!" la fel de tare ca întotdeauna.
