Zona deşerturilor și a semideşerturilor Amintește-ți particularitățile specifice ale climei tropicale de deşert. Această zonă naturală cuprinde vestul și centrul zonei climatice tropicale, iar în par- tea de sud a continentului ajunge până la litoralul Marelui Golf Australian. Vegetaţia este săracă, adaptată la condițiile climatice aride. În deşerturile de piatră lipsește aproape total vegetația, pe când deşerturile de nisip au o diversitate mai mare de specii. Arbuştii rari de eucalipt-pitic și acacii adună în jurul lor dune și barcane de nisip. Pe alocuri, apar pâlcuri de graminee cu frunze ascuțite și aspre din genul Spinifex (fig. 149), care au un rol important în reținerea nisipului. PE CEN DEE VA Semideşerturile înconjoară deşerturile din toate părţile, întinzându-se, la vest și sud, până la litora- lul continentului. Vegetaţia, aici, devine mai boga- tă. Arbuştii se întâlnesc mai des, pe alocuri formând desişuri numite scrub. Acestea sunt răspândite acolo unde apele freatice se găsesc la o adâncime relativ mică, ori de-a lungul creek-urilor. Din graminee se întâlnește, mai des, iarba-lui-Mitchell.Deşerturile și semideserturile adăpostesc relativ puține specii de animale. Mai frecvent se întâlnesc reptilele, repre- zentate prin diverse specii de şerpi (taipanul, vipera mortală) şi şopârle (varanul-de-nisip, varanul gigantic, şopârla gulerată (fig. 150), molochul (fig. 151)) și unele specii de rozătoare: sobolanul marsupial, şoarecele marsupial etc. Rar se întâlnesc diferite specii de canguri de talie mică și struţul emu.

Solurile specifice acestor zone sunt cele cenuşii de deşert.
Zona savanelor

• Amintește-ți particularitățile specifice ale climei subecuatoriale.

Spre nord și est, semideşerturile se transformă în savane. Treptat apare un covor ierbos compact, iar arborii și arbuştii formează crânguri răzlețe sau apar, izolat, câte unul. Vegetaţia este adaptată la seceta de iarnă (iunie-august), astfel frunzele cad și covorul ierbos se usucă, iar în anotimpul umed de vară (decembrie-februarie) se dezvoltă o vegetaţie relativ bogată. Printre arborii specifici savanei australiene sunt diferite specii de eucalipt și acacii. Pe alocuri crește copacul-iarbă (fig. 152) și copacul-sticlă care are tulpina în formă de sticlă (fig. 153) (în care acesta îşi face rezerve de apă).
(în care apa). Fauna, de asemenea, este relativ diversă. Cel mai frecvent se întâlnesc: cangurul cenuşiu, cârtița marsupială, furnicarul marsupial, vombatul. În apropierea râurilor mici se întâlnește ornitorincul, iar în desişurile de arbuşti se adăposteşte echidna.

Dintre păsări este răspândit struțul emu, cazuarul, papaga- lul-de-iarbă care aduce mari pagube culturilor agricole. Sunt foarte numeroase insectele, mai ales termitele şi furnicile. În sa- vană se întâlnește câinele dingo - unicul răpitor din Australia. De asemenea, în această zonă s-a răspândit în spațiul natural iepurele-de-casă, adus de colonizatorii europeni. Din cauza nu- mărului mic de răpitori, iepurii s-au înmulţit rapid, provocând pagube considerabile fermierilor locali.

Savanele se dezvoltă pe soluri roşii şi brune-roşietice cu o fertilitate ridicată.
Zona pădurilor variabil umede ocupă periferia de nord şi est a continentului, urcând în munţi, până la 700 m altitudine. Aici clima este subecuatorială, dar cu perioada uscată mai mică (până la 1-2 luni), comparativ cu savanele. Această climă con- diţionează creşterea speciilor de arbori veşnic verzi și a celor cu frunze căzătoare. Deopotrivă cu eucaliptul și acacia cresc fagul sudic, palmierul, ficusul, bambusul, feriga arborescentă etc. Pe tulpinile arborilor se încolăcesc diverse specii de liane. Pădu- rile variabil umede cresc pe soluri roşii lateritice.

Fauna în aceste păduri este foarte variată, reprezentată, în primul rând, de specii arboricole cum sunt koala (fig. 154), veveriţa marsupială, cangurul arboricol (fig. 155). Frecvent se în- tâlnesc echidna și ornitorincul. Din lumea păsărilor se remarcă: pasărea-paradis, pasărea-liră, diferite specii de papagali.

În sud-vestul Australiei, în regiunea cu climă subtropicală mediteraneeană, cresc păduri și arbuşti permanent verzi cu frunze tari. Diversele specii de eucalipt, copacul-iarbă și o va- rietate de arbuşti veşnic verzi formează păduri luminoase ce se dezvoltă pe soluri cafenii.
Algoritmul de caracterizare a unei zone naturale:
1.Poziția zonei naturale în cadrul continentului
2.Zonele naturale din vecinătate
3.Zona climatică şi tipurile de climă
4.Lumea organică:
a)specii de plante
b) specii de animale
5.Tipul principal de sol
6.Valorificarea antropică.
​