Privind prin geam, am remarcat o siluetă care se apropia pe trotuarul umed de ploaie. Cu fiecare pas, umbra prindea contur, dezvăluind o persoană înaltă și zveltă, care pășea hotărât prin ploaia măruntă. Părul lung și negru era strâns într-o coadă elegantă, iar picăturile de ploaie îi conturau chipul delicat.
Privind mai atent, am observat ochii săi adânci, de un albastru înțepător, care păreau să strălucească chiar și în lumina palidă a zilei ploioase. Fiecare trăsătură a feței sale era fin conturată, ca sculptată cu migală de mâna unui artist priceput. Nasul subțire, buzele ușor încrețite într-un zâmbet enigmatic și bărbia fermă emanau o aură de eleganță și rafinament.
Îmbrăcată într-un palton lung și elegant, persoana părea să plutească pe trotuar, părând imună la frigul și umezeala care învăluiau strada. Fiecare mișcare a sa era sigură și gratioasă, iar postura sa dreaptă și impunătoare atrăgea privirile celor din jur.
Pe măsură ce se apropia, am remarcat și un zâmbet cald pe buzele sale, care aducea cu sine o aură de căldură și bunătate. Era o persoană care emana încredere și siguranță în sine, cu o prezență care atrăgea atenția și fascina privitorii.
În câteva clipe, persoana a trecut pe lângă fereastră, lăsând în urmă o impresie puternică și memorabilă. Privindu-i silueta disparend în ceața ploii, am rămas cu un sentiment de uimire și admirație pentru frumusețea și grația acelei persoane.
