1. Sensul cuvântului "extraordinar" din text este deosebit, remarcabil, excepțional.
2. Mentiunea despre cum este apreciat de directorul de teatru și informația semnificativă despre Eminescu sunt prezentate în fraza: "Seara, trebuia să vină la directorul lui – astfel, puteam să-l văz."
3. Antonomasia antonomia de asemănare prin care Caragiale îl cunoaște pe Eminescu este justificată de descrierea caracteristicilor fizice ale acestuia, precum ochii mari, fruntea înaltă și zâmbetul blând.
4. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, înfățișarea tânărului Eminescu, așa cum reiese din ultimul paragraf: Tânărul Eminescu era descris ca fiind o figură clasică, cu ochi mari, ferestre ale sufletului, o frunte înaltă și senină, iar zâmbetul său blând era adânc și melancolic. În viziunea lui Caragiale, el părea a fi un copil predestinat durerii, având un chip pe care se vedea scrisul unor chinuri viitoare.
5. Răspunsul la prima cerință este: Eminescu este apreciat de către directorul de teatru pentru calitățile sale neobișnuite și pentru informația semnificativă pe care o deține despre teatru.
