ă-ți răspunsul ein, rea 92) Aladin a luat inelul, a coborât treptele pân' la uşa deschisă. A dat de sălile pomenite și a trecut prin ele cu veșmântul strâns în jurul trupului, spre a nu atinge stâlpii şi pereții. A nimerit apoi în grădina cu poame coapte. Când a văzut lampa arzând, a luat-o, a stins-o, i-a vărsat uleiul şi a băgat-o în sân. Şi, întorcându-se, s-a oprit în grădină şi a cules poame, fără să ştie că toate erau cele mai mari pie- tre prețioase. Și-a căptușit bine sânul, buzunarele si punga şi a pornit apoi repede, spre a nu-l face pe unchies s-aștepte prea mult . Cum a ajuns în capǎ- tul treptelor, l-a rugat pe unchies să-i întindă mâna să-l scoată din prăpastie mai repede, dar acesta i-a cerut să-i dea lampa mai întâi. Însă Aladin, simțind că-l paște o primejdie, n-a vrut să i-o dea. L-a ame- nințat africanul cu bătaia, a strigat și s-a strâmbat la el, însă Aladin sta în prăpastie, neînduplecat, cu lampa în sân. Și văzând africanul că nu-i chip să primească lampa , a scrâşnit de mânie şi a repezit lespedea la loc. Tocmai din Africa venise după lampă şi bătuse drumul degeaba. S-a îndepărtat repede , să nu-l afle cineva acolo. Și s-a trezit Aladin în întunericul prǎ- pastiei. A coborât repede, să intre în grădina subpǎ- mânteană, dar poarta se închisese. Și a stat el în întunecimea aceea, ca- ntr-un mormânt, vreme de două zile. Și simțind că va pieri, și-a ridi- cat mâinile și i-a strigat în ajutor pe Allah şi Mahomed proroc¹, oşteanul său. Și când și-a împreunat mâinile, a atins inelul dat de vrăjitorul african și falsul unchi îl trimite pe Aladin într-o peşteră unchiul său, fratele deodată s-a înfăţişat înaintea lui un duh înfricoşat, grăindu-i cu cutremur² mare: - Ce vrei tu, Aladine? Află că eu sunt robul celui ce poartă acest inel . Ce pofteşti? - Să mă scoţi la lumina soarelui..., a bâlbâit Aladin, aproape mort de spaimă. Și abia a rostit cuvintele şi s-a trezit afară, pe iarbă , şi aproape că-l orbea lumina soarelui, după atâta şedere în întuneric. A văzut dealurile goale, a văzut cărăruia dintre ele , însă de piatra cu belciug³ nici pomeneală nu era! A văzut doar cenuşa, rămășița focului . A pornit pe cărare, către cetate. Cum a ajuns acasă, ca mort a căzut de oboseală şi de foame. Biata maică-sa îl crezuse pierdut pentru totdeauna. Nu ştia ce să mai facă, de bucurie că s-a întors. L-a culcat în pat, şi Aladin a picat într-un somn greu ca lutul. Când s-a trezit, a istorisit mamei tot ce păţise cu africanul, tot ce văzuse în prăpastia de sub lespede. A dat cuvânt către maică-sa, să-i dea de mâncare. Ea i-a răspuns că deocamdată n-are ce-i da, însă să aibă puțină zăbavǎ4, căci va încropi ceva. Aladin şi-a amintit atunci de lampǎ: n-ar fi bine să se ducă s-o vândă la bazare? - Prea bine! a răs- puns maică-sa. Însă, spre a dobândi preț mai bun pe ea, am s-o șterg bine, frecând-o cu apă şi cu nisip. Și a luat lampa de sub căpătâiul lui Aladin, dar abia şi-a atins petica de ea, că îndată s-a înfățișat un duh puternic, în mare cutremur, ca al tunetului. va rog un rezumat repede

​