mus i
O furnică poetǎ
În timp ce scriu
Pe tocul meu
Se urcă o furnică.
Ştie şi ştiu
Că n-are de ce
Să-i fie frică.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor
Nu-mi stă în fire.
I se poate întâmpla o singură
nenorocire:
Fără s-o observ, din greşeală,
S-o moi cu penița în cerneală
Şi să devină singura furnică albastră
De pe planeta noastră.
Ba, dacă bea din cerneală un pic,
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnică poetǎ
De pe planetă.
Şi atunci, trebuie să facă
cerere
Şi reclamație.(
Să fie primită (de greiere!)
În uniunea de creație.
Jose
(Ana Blandiana)
spre libertate


Care sunt adjectivele și substantivele