Răspuns:
Titlu: Ploaie
Într-o zi de primăvară, cerul își deschide porțile și începe să plângă, trimițând pe pământ mii de picături de apă cristalină. Ploaia își face simțită prezența cu un sunet delicat, ca o muzică lină ce acoperă întregul peisaj. În timp ce stropii de apă dansează pe trotuare și se răsfrâng în lacrimi pe ferestre, natura se transformă într-un tablou viu și vibrant.
Oamenii se adăpostesc sub umbrele sau își îmbracă hainele impermeabile pentru a se proteja de stropii reci. Însă unii rămân în ploaie, simțindu-se îmbrățișați de natură și înviorați de mirosul proaspăt al pământului ud. Copiii se avântă în bălți, râzând și bucurându-se de fiecare picătură care îi atinge.
Ploaia are o putere de vindecare, curățând aerul și aducând viață în toate colțurile lumii. Plantele se înfioară și își întind frunzele spre cer, bucurându-se de hrana oferită de cerul plin de nori. Animalele găsesc adăpost sub frunziș sau își clătesc blănurile în bălți, savurând momentele de liniște și răsfăț.
Pe măsură ce ploaia încetinește și se transformă într-o drumeție fină, lumea începe să se trezească din starea de contemplare adusă de ploaie. Păsările își reiau ciripitul, iar soarele începe să-și facă loc printre nori, luminozitatea sa revigorând întreaga peisaj. O nouă energie plutește în aer, iar oamenii privesc cu recunoștință și admirație frumusețea efemeră a unei zile de ploaie.
