👤

Prezintă, in 3-5 rânduri, utilitatea indicatiilor scenice (didascaliilor) din fragmentul dat (Romeo si Julieta ).
"ACTUL II
Scena II

ROMEO: De răni fac haz cei nerăniţi cândva.

(Julieta se iveste la o fereastra de sus.)

Dar ce lumină-acolo-n geam rasare ?
Sunt zorii, da, si Julieta-i soare !
Te-nalţă, soare, si răpune luna
Pizmasa, care-i lâncedă de ciudă
Că tu, fecioara ei, o-ntreci în nuri:
N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmasă;
Verzui si stins e straiu-i de vestală,
Şi-l poartă doar nătângii; tu, aruncă-l.
E ea, domniţa mea, iubirea mea !
O, dac-ar sti că este !
Vorbeste, totusi fără glas: ce dacă-i
Cuvântă ochii, eu le voi răspunde.
Dar prea cutez, ea nu-mi vorbeste mie.
Doi astri de pe cer, din cei mai limpezi,
Chemaţi aiurea, roagă ochii ei
Să scapere-n tării pân´s-or întoarce.
Pe boltă-s ochii-i ? Stelele-s la ea?
Nu, astrii s-ar sfii de strălucirea-i
Ca un opaiţ ziua ! Ei văzduhul
Atât l-ar lumina încât, uitând
Că-i noapte, păsări s-or porni cântând.
Obrazul, vezi, si-l sprijină în mână…
O, cum de nu-s pe mâna ei manusă,
Să-i mângâi eu obrazul !

JULIETA: Ah !

ROMEO: Cuvântă:
O, mai cuvântă, îngere! Caci tu
Esti slava astei nopti, plutind de-asupra-mi
Precum un crainic aripat din cer
Spre care lumea ochii mari deschide,
Cu capul dat pe spate, aţintindu-l
Cum trece călărind trândavii nori,
Si pâna-n miezul bolţii lopateaza.

JULIETA: Romeo, ah! De ce esti tu Romeo?
Te leapădă de nume si de tată.
De ce nu te-nduri, iubire jură-mi doar
Şi-am să mă rup de-ai mei, de Capuleţi.

ROMEO (aparte):
Să mai ascult, sau să-i răspund acum ?"

JULIETA: Doar numele ce-l porţi îmi e dusman.
Şi chiar de n-ai fi Montague, tu esti
Tot tu. Ce-nseamnă Montague? Nici braţ.
Nici mână, nici picior, nici chip, nici altă
Bucată dintr-un om. Alt nume ia-ţi !
Ce-i numele ? Ce noi numim răsuri
Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;
La fel și el; de nu-l mai chem Romeo,
Tot fără de cusur si drag ramâne
Şi-atunci, Romeo, leapădă-al tău nume
Căci nu-i crâmpei din tine, si în schimb
Pe mine ia-mă toată.




Răspuns :

Indicațiile scenice (didascaliile) din fragmentul dat din "Romeo și Julieta" de William Shakespeare sunt esențiale pentru a contura imaginea și atmosfera scenei, precum și pentru a oferi indicații actorilor în privința gesturilor și atitudinilor pe care trebuie să le aibă în timpul interpretării. Ele contribuie la înțelegerea contextului și a emoțiilor personajelor și facilitează conectarea cu publicul în timpul reprezentației.De exemplu, didascalia "Julieta se iveste la o fereastra de sus" indică poziția fizică a personajului Julieta în scenă, ajutând astfel la clarificarea spațiului scenic și a relațiilor dintre personaje.În plus, descrierea detaliată a gesturilor și emoțiilor personajelor, precum în momentul în care Romeo își exprimă admirația față de Julieta, contribuie la construirea caracterizării lor și la transmiterea subtilităților relației dintre ei.Didascaliile oferă de asemenea indicii importante despre tonul și intensitatea replicilor, cum ar fi exclamațiile și apelurile dramatice ale lui Romeo și Julieta, care subliniază pasiunea și disperarea sentimentelor lor.În concluzie, indicațiile scenice din "Romeo și Julieta" sunt esențiale pentru a oferi context și direcții actorilor în timpul interpretării, contribuind la construirea unei reprezentări autentice și captivante a celebrei piese shakespeariene.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.


Wix Learning: Alte intrebari