Subiectul al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos:
(10 puncte)
(O odaie modestă de mahala. În fund, la dreapta, o uşă; la stânga o fereastră. De-o parte şi de alta a scenii câte
un pat de culcare. În mijlocul odǎil o masă împrejurul căreia sunt aşezate scaune de paie. Pe masă, o lampă cu
gaz; pe globul lämpii un abat-jour cusut pe canava. În planul I, la stânga, o sobă cu uşa deschisă şi cu câţiva tăciuni
pâlpâind.
-Leonida e în halat, în papuci şi cu scufia de noapte; Efimița în camizol, fustă de flanelă roşie şi legată
la cap cu tulpan alb. Amândoi şed de vorbă la masă.)
-
SCENAI
LEONIDA: Aşa, cum îți spusei, mă scol într-o dimineaţă, şi, ştii obiceiul meu, pui mâna şi pe Aurora Democratică",
să văz cum mai merge ţara. O deschiz... şi ce citesc? Uite, țiu minte ca acuma: 11/23 Fǎurar... a căzut
tirania!
Vivat
Republica!"
EFIMIŢA: Auzi colo!
LEONIDA: Rǎposata dumneei-nevastă-mea a d-întâi - nu se sculase încă. Sar jos din pat şi-i strig: „Scoală,
cocoană, şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din popor; scoală, c-a venit libertatea la putere!
"
EFIMIȚA (afirmativ): Ei!
LEONIDA: Când aude de libertate, sare şi dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: găteşte-te degrab',
Mitule, şi... hai şi noi pe la revuluție. Ne îmbrăcăm, d-le, frumos, şi o luăm repede
pe jos pân' la teatru... (cu gravitate)
Ei, când am văzut... ştii că eu nu intru la idee cu una cu două...
EFIMIŢA: Ţi-ai găsit!... dumneata nu eşti d-ǎia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.
I.L. Caragiale, Conul Leonida față cu reacțiunea