Oare îmi poate face cineva un rezumat la lecția de mai jos??
Dau coroana!!
Mişcări revoluționare până la 1848 Iluminismul şi ideile Revoluției Franceze au dus la apariția, în rândurile burghezie de granite naturale (râuri, munţi), care să susțină interesele națiunii. Această idee şi ale elitei intelectuale, a ideii necesității unui stat național independent, delimitat era în contradicție cu sistemul Sfintei Alianțe, bazat pe imperii care controlau teri- de la Viena, mişcările revoluţionare s-au manifestat în toată Europa (ilustrația 1), torii locuite de mai multe popoare. Drept rezultat, la doar câțiva ani după Congresul susținând obiective naționale și liberale (ale clasei burgheze). În 1820, au avut loc revolte în statele italiene (Sicilia şi Neapole), în Spania (revolta → unor constituții. Totodată, din cauza incapacității Spaniei de a interveni în coloniile condusă de Rafael Riego) şi în Portugalia, principala revendicare fiind adoptarea sale, după 1810 au izbucnit o serie de conflicte şi revoluții, care au dus la indepen- dența majorității țărilor din America Latinǎ. În spatiul german, studenții au militat pentru unificarea Germaniei şi pentru un regim bazat pe o constituție liberală. Polonezii, a căror țară fusese împărţită în seco- lul al XVIII-lea între Prusia, Austria şi Rusia, au declanşat, începând cu anul 1830, o serie de revolte împotriva stăpânirii străine. Cea mai importantă mişcare revoluționară a fost însă cea din Franţa (Paris), în urma căreia s-a instaurat un regim mai liberal. Acest eveniment, care a avut loc la 1830 în Franţa, a rămas cunoscut sub numele de „,cele trei zile glorioase". În sud-estul Europei, mişcările revoluționare au fost îndreptate împotriva stăpâ nirii otomane. În anul 1804, sârbii s-au răsculat împotriva stăpânirii otomane, iar revolta lor a avut drept consecință apariția unui stat sârb autonom. În 1821, Eteria, o organizație a revoluționarilor greci ce milita pentru independenţa ţării, a declan- şat un conflict care, după unele înfrângeri, s-a încheiat cu recunoaşterea autonomiei (1829), apoi a independenței Greciei (1832), sub protecția marilor puteri (aplicația IV). În Țara Românească, în urma acțiunii revoluţionare a lui Tudor Vladimirescu, au fost înlăturati în anul 1822 domnitorii fanarioti, de origine greacă sau albaneză.​