Poezia "Sufletul satului" este alcătuită din două strofe de întindere inegală, cu vers alb.
Titlul volumului constituie definiția vieții, pe care poetul o vede ca pe o curgere neconenită în moarte.
În primul rând,poezia este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct.
Textul se deschide printr-o invocație în care termenul ,,copilo" este generic,reprezentându-i pe toți oamenii satului= în concepția autorului, aceștia trăiesc într-o lume curată,întrucât izbutesc să păstreze,să se mențină în lumea curățeniei sufletești,a copilăriei vieții
Prin îndemnul,,pune-ți(tu)mâinile pe genunchii mei”poetul devine asemenea arborelui vieții,simbol al verticalității,al veșniciei,exprimă dorința de apropiere.În convorbirea imaginară,poetul îi lasă,,copilei” o moștenire căreia să-i poarte mare grijă ca de propriul viitor.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură de 9- 12 silabe.
În concluzie, textul „Sufletul satului” este liric, deoarece, prin vocea eului liric poetul dorește să descifreze misterul satului,tărâmul ireal,sufletul Universului.
Explicație:
Spor la teme! Sper ca te-am ajutat!
