Răspuns:
Vara în care am împlinit 10 ani a fost una magică, marcată de o aventură de neuitat petrecută în grădina bunicilor mei din Arad. Era o zi toridă de iulie, când soarele arunca raze fierbinți peste pământul uscat. M-am strecurat afară, atras de ciripitul vesel al păsărilor și de foșnetul frunzelor copacilor bătrâni. Grădina era un univers fascinant pentru mine, plină de mistere și comori ascunse.
Aleile șerpuite, mărginite de tufișuri de trandafiri înfloriți, duceau spre o poiană verde, unde un cireș bătrân își întindea ramurile ca un protector uriaș. M-am așezat sub umbra lui racoroasă și am privit în sus, fascinat de cireșele roșii și coapte care străluceau ca niște pietre prețioase în lumina soarelui. Deodată, am auzit o voce blândă:
"Hei, ce faci acolo singur?"
Am ridicat privirea și am văzut o bătrână cu ochii blânzi și un zâmbet cald pe buze. Era bunica mea, care mă privea cu dragoste.
"Mă uitam la cireșe", i-am răspuns timid. "Sunt atât de frumoase!"
"Da, sunt delicioase", a spus ea cu o sclipire în ochi. "Vrei să te ajut să culegi câteva?"
Am încuviințat entuziasmat și am urcat împreună în copac. Bunica mi-a arătat cum să aleg cireșele cele mai coapte și mi-a povestit despre copilăria ei, despre cum se juca în grădină cu frații ei și cum culegea cireșe pentru a face dulceață. Am ascultat fascinat poveștile ei, simțindu-mă ca și cum aș fi fost teleportat în altă lume.
După ce am cules o coș plină cu cireșe roșii, ne-am așezat pe o bancă din lemn și am savurat fructele delicioase. Bunica mi-a zâmbit și mi-a spus: "Știi, grădina aceasta este un loc magic. Aici, imaginația ta poate prinde viață și poți trăi cele mai frumoase aventuri."
Am înțeles atunci că grădina bunicilor mei era mai mult decât un simplu loc. Era un tărâm al imaginației, un spațiu magic unde orice era posibil. Am petrecut restul verii explorând fiecare colț al grădinii, descoperind noi comori și trăind aventuri de neuitat. Vara aceea a rămas pentru totdeauna întipărită în memoria mea ca o poveste magică din copilărie.
