“Pădure, cine nu iubeşte suava ta melancolie..." - contemplare și apreciere a atmosferei melancolice a pădurii.
"Tu ce ridici spre ceruri brate visându-ti dulcea poezie..." - admirație pentru capacitatea pădurii de a inspira și de a fi sursă de creativitate.
"Si care om venind in tine nu se pricepe înălțat..." - sentimentul de elevare și înălțare spirituală provocat de prezența în pădure.
"Cu rănile în piept închise, cu dorul în suflet alinat?" - exprimarea vindecării interioare și a alinării suferinței prin conexiunea cu natura și cu pădurea.
