Textul 1 Citeşte fiecare dintre textele de mai jos pe Minea De la adăpostul pelerinei lui Gandalf, Pippin privi afară. Se întrebă dacă era cu adevarat treaz gri încă mai dormea, cufundat în acel vis repede schimbător în care căzuse de când incepuse marea călătorie călare. Lumea întunecată trecea cu repeziciune pe lângă ei, vântul şuiera cu putere in urechile lui. Nu zărea altceva decât stele rotitoare şi, departe, în dreapta, umbre uriaşe deserate pe cer, acolo unde munții de la Miazăzi rămâneau în urmă. Somnoros, Pippin încercă să socotească în minte ceasurile şi etapele călătoriei lor, dar memoria ii era amorțită, nesigură. Călăriseră la început cu mare viteză, fără să se oprească, apoi, în zori, Pippin zärise o lucire palidă, aurie, şi curând ajunseseră în oraşul acela tăcut şi în casa cea mafe şi pustie de pe deal. Abia apucaseră să se adăpostească acolo, când umbra înaripată a trecut din nou peste ei şi oamenii s-au pierdut cu firea de frică. Dar Gandalf fi susurase vorbe liniştitoare, astfel că el adormise într-un colt, plecări, oameni vorbind între obosit, încă neliniştit, dându-şi oarecum seama de forfota din jur ei, Gandalf împărțind ordine în dreapta şi-n stânga. Şi iarăşi au pornit calare şi au călărit toata noaptea. Fusese a doua, ba nu, a treia noapte de când se uitase la Piatra, si la această amintire îngrozitoare se dezmetici de-a binelea, scuturat de un fior, iar şuierul vântului se umplu deodată de voci amenințătoare. (veniri, Pe cer se aprinsese o lumină, o pălǎlaie de foc galben in spatele unor bariere întunecate. Preț de o clipă, Pippin se ghemui înfricoşat, întrebându-se în ce fará înfiorătoare îl ducea Gandalf. Se frecă la ochi şi abia atunci băgă de seamă că ceea ce vedea era luna, aproape plină, care se ridica deasupra umbrelor de la răsărit. Carevasǎzică, noaptea abia începuse si călătoria avea să continue alte multe ore în întuneric. Se foi şi întrebă: - Unde suntem, Gandalf? e Pe tărâmul Gondorului, răspunse vrajitorul, Ţara Anorien încă nu s-a sfârşit. O vreme se lăsă din nou tăcerea. Apoi: 1 Ce-i acolo? strigă Pippin dintr-odată, încleştându-se în mantia lui Gandalf. Uite! Foc, foc roşu! Sunt dragoni prin părţile astea? Uite, încă unul! Drept răspuns, Gandalf strigă calului sau: Zboară, lute ca gândul! Trebuie să ne grăbim. Nu mai avem timp. Vezi? Focurile de avertizare din Gondor au fost aprinse, semn că se cere ajutor. Războiul a început. Uite, e foc pe Amon Dan şi pălălaie pe Eilemach; şi uite cum se aprind cu iuțeală spre apus Nardol, Erelas, Min Rimmon, Calendhad şi Halifirien, la hotarele Rohanului.(...) Pippin se trezi din pricina zvonului de glasuri. Trecuseră încă o zi de fereală şi o noapte de spaime, Se veau zorii: frigul începutului de zi, neguri cenuşii, reci, care-i împresurau. Jute ca gândul statea langa ef şi din trupul lui asudat se înălțau aburi, grumazul însă şi-l ţinea drept, fără să dea semne de oboseala. Alături se afla o mulțime de oameni învestmântați în mantii grele, iar în spatele lor se ivea din negură un perete de piatră. Părea pe jumătate ruinat, dar, înainte să se ridice de tot vălurile nopţii, au incepu să se audă zgomote de muncă zorită: lovituri de ciocane, zăngănit de mistrii, scârțâit de roți. Torte şi facle luceau stins ici şi colo prin ceață. Gandalf stătea de vorbă cu oamenii aceia care fi aţineau calea; ascultându-i, Pippin îşi dădu dintr-odată seama că despre el vorbeau Stăpânul inelelor, J.R.R Tolkien REZUMAT
VĂ ROG CÂT MAI REPEDE
​