70 de puncte Ceste fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate. Textul 1 camera noastră. Câteva minute am tăcut amândoi. Tata şedea, îmbrăcat cu pijamaua, pe singurul scaun din Tată, cum a fost când ai plecat tu de acasă? Tata a indreptat către mine încă o dată privirea cu care mă lua la cercetat. Făcea asta ori de câte ori avea bănuiala că mă apuc să inventez te miri ce, numai ca să nu mă duc la culcare. - Spune drept, tovarășele, eşti sigur că vrei să asculți povestea? Durează mult şi mâine dimi neață ai să fii obosit. Când o să te trezesc, ai să dai din picioare şi n-ai să vrei cu niciun chip să te scoli din pat. Promit să mă scol repede. [...] In fața porții, în uliţță, căruța stătea pregătită şi boul injugat aştepta. Am imbracat costumul cel nou, am ieşit în ogradă în picioarele goale şi aşa m -am urcat in căruță. Bunica ta avea parul despletit, cum dormise noaptea; seara şi-l pieptăna trägând de el fără milă. S-a apropiat de căruță, aducând într-o mână pantofii mei cei noi, iar în cealaltă un ștergar. Pantofii i-a aşezat în căruță, mi-a apucat gleznele şi le-a tras inspre ea, a ridicat marginea pantalonilor şi mi-a curățat picioa- rele cu ştergarul. Apoi mi-a pus șosete curate şi, la sfârşit, m-a încălțat cu pantofi. Ne-am sărutat şi aceea a fost prima și ultima oară când mama mi-a curățat picioarele. Aveam nouăsprezece ani. Ţi-a legat și șireturile, cum îmi faci tu uneori mie? - De asta m-am îngrijit singur. Tata a pus lângă mine o traistă cu pâine, slănină, brânză, roşii şi mere. Găinile şi canistra cu vin şi-au ocupat locul în față, lângă el. Apoi am pornit la drum. Ştii tu cum se pune în mişcare o căruță cu boi? Nu ştii? La drept vorbind, nici n-ai cum. Nu prea te-am trimis noi pe tine la țară. Ei, când carul e încărcat din greu, de exemplu cu fan clădit într-o claie înaltă, e nevoie de câteva lovituri de bici ca să îndemni boul. Dar totodată trebuie să-l încurajezi şi să-l ajuți. Carnea tremură pe el, boul întinde grumazul, îşi rostogoleşte ochii în orbite, chinul lui îți inspiră milă. Însă în dimineața aceea căruța era uşoară. Curând, satul rămăsese în urma noastră. Călătoream spre oraşul cu gară, unde eu terminasem liceul. Ţăranii se duceau la muncă pe câmp, umblând în şir pe marginea drumului. Ne salutau dând din cap. Aşa e când merge țăranul la el pe ogor. Câteodată la o depărtare de cinci, şase sau şapte kilometri. Ţăranul merge în frunte, nevasta merge la câţiva metri în spatele lui, copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-şi vorbesc unul altuia. Uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul şi nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra unui copac, aştern un ştergar şi- şi aşază deasupra merindele . Atunci, poate că țăranul îi spune femeii: „o roşie", „brânza" şi deja s-au rostit destule cuvinte. De ce vorbesc ţăranii aşa de puțin?
Am nevoie de caracterizarea unui personaj urgent!!!​