Răspuns:
Oare unde aș fi putut greși? Mă simt ca un corabie fără cârmaci, plutind în derivă pe un ocean de incertitudine. Nici măcar Ștefania nu mai este refugiul meu, dragostea noastră s-a stins ca o flacără scăpată de sub control. Războiul a adus cu sine o prăpastie între noi, o prăpastie ce pare de netrecut.
Mă uit la chipul ei adormit și îmi amintesc de zilele când eram fericiți, când dragostea noastră era o lume întreagă. Acum, tot ce îmi mai rămâne sunt amintirile și o durere surdă în suflet.
Simt o strângere de inimă când mă gândesc la camarazii mei căzuți pe front. Mă întreb dacă și eu voi avea același sfârșit, dacă voi mai apuca să o văd pe Ștefania vreodată.
Războiul m-a transformat într-un om pe care nu îl mai recunosc. Am devenit cinic, tăcut, mereu cu gândul la moarte. Nu mai știu ce îmi doresc de la viață, ce îmi rezervă viitorul.
Singura speranță care îmi mai rămâne este pacea. O pace care să îmi aducă liniștea sufletească și poate, cine știe, o șansă de a regăsi dragostea Ștefaniei.
Se poate sa nu fie totul 100% perfect deci iti recomand sa te sfatuiesti si cu colegii! morfy5880 pe dis
