Expansiunea militară a islamului. După moartea lui Mahomed (632), la conducerea triburilor unificate au venit califii. În scurt timp, în urma unei expansiuni militare susținute, califatul arab a ajuns să se întindă din nordul Indiei până în Peninsula Iberică. Pentru o lar dinastia Abbasidă (750-1258) la Bagdad (întemeiat în sec. al VIII-lea şi a cărui distrugere mai bună administrare, dinastia Omeiazilor (661-750) a mutat capitala la Damasc (în Siria) , de către mongoli, în 1258, a marcat dispariția Califatului Abbasid). în Europa, expansiunea musulmană a fost oprită în 732, la Poitiers, când arabii au fost înfrânţi de francii conduşi de Carol Martel . Arabii au continuat însă să stăpânească, până în sec. al XV-lea, un teritoriu întins din Peninsula Iberică , numit Al-Andalus ( din care provincia Andaluzia de azi nu mai reprezintă decât o mică parte). Expansiunea culturală a islamului. Dezvoltarea culturală a islamului a atins apogeul în timpul dinastiei Abbaside. Un imperiu atât de vast avea acces la cultura şi cunoștințele altor popoare - elemente pe care arabii nu numai că le-au asimilat şi le-au dezvoltat, dar le-au și răspândit, mijlocind schimburile între civilizații. Astfel, beneficiind de influențe greceşti şi persane, dar şi de înţelepciunea Orientului îndepărtat, arabii au introdus în Europa hârtia (de la chinezi), aşa-numitele cifre arabe (de la indieni) , sisteme performante de irigații (pe care le testaseră în orașele lor din deșert), practici medicale inovatoare (datorită lor s-au înfiinţat primele spitale, cu secții diferite pentru fiecare boală, inclusiv cele care necesitau intervenții chirurgicale) și diverse instrumente precum busola, astrolabul, lentila, alambicul. Pe lângă cunoștințele de astronomie, matematică, filozofie şi geografie, tot arabilor le datorăm capodopere arhitecturale precum Palatul Alhambra din Granada și Moscheea din Cordoba, dar şi faimoasele povestiri din O mie și una de nopți. Cei cinci stâlpi ai islamului Entericirea de credin D afară de Allah si Mahomed ​