În munțţii noştri Pe Cheia Bistriței de Alexandru Vlahuţă De la mânăstirea Horez în sus, locurile se sălbătǎ- acoperite de păduri se-ncolăcesc, se-ncalecă, şi închid cesc valles tot mai înguste şi mai râpoase, dealurile zarea din toate părțile. Eaşa de adâncă şi de sfântă tăce- rea, că inaintezi cu grijă, pare că ți-e frică să nu deştepţi, cu zgomotul trecerii tale, cine ştie ce fiinţi legendare odormite de mii de ani în liniştea acestor pustietăți. pentru mai bună pază şi îngrădire a tronului. intunecoase, auzi un vuiet, o gâlgâire de izvoare, ca şi Chiar din spatele mânăstirii intri în cheia Bistriței, în După vrun ceas de drum cotit prin strâmtori şi desişuri cum o stavila s-ar fi abătut deodată din calea unde- lor nerăbdătoare , valea se deschide, codrii se trag la o parte, o privelişte neașteptată, negrăit de mândră, se în- fatisează ochilor. Sus, pe brâul muntelui din față, răsar dintre copaci turnulețele mânăstirei Arnota, sfânt lăcaş în care se odihnesc oasele bunului şi milostivului nostru domn Matei Basarab. Jos, la poalele muntelui, pe malul drept al Bistriței, s-aşterne o poiană de toată frumuseța, mijlocul ei se ridică zidurile cenuşii ale mânăstirei Bistrita, clădire mare, arătoasă, întemeiată acum patru sute de ani de Barbu Craioveanul, ban al Craiovei, unul din stalpii vechei şi puternicei familii a Pârvuleştilor, cu care domnii de pe vremuri căutau să se-nrudească De aici încolo nu mai poţi răzbate decât cu piciorul. lumea prăpăstiilor şi-a vâltorilor: tot muntele e crăpat de sus şi până jos, şi pe fundul acestei tăieturi, între înal- ții păreți de piatră, s-azvârle Bistriţa, vijelios bătându-şi nahlapii de stânci, c-un zgomot asurzitor. În pǎretele din dreapta, la o înălțime ameţitoare deasupra toren- tului, se deschide peştera Sfântului Grigore. O potecuță cu trepte scobite în piatră te duce de-a lungul cheiei, pe sub creasta muntelui, la gura unei vizuini înguste, prin care de-abia te strecori şi mergi târâş prin întuneric ca vro zece paşi până dai subt o boltă înaltă care primeşte puțină lumină de afară prin crăpăturile păretelui din dreapta; apoi te cobori pe sfărmături de pietre în tinda peșteri, la parca clișeul sfântului . având în vedere elementele descrise transpune în desen tablouri surprins în text.​