În "Hronicul Vârstelor", Eminescu personifică natura și destinul omenirii, dar nu există un personaj uman central în sensul tradițional al poveștilor sau al romanului. Poemul nu are un erou sau un protagonist uman care să acționeze într-o poveste cu o intrigă clară și un conflict. Eminescu alege să prezinte mai degrabă o frescă poetică a evoluției umane și a ciclurilor vieții. Deci, nu există un personaj principal în sensul tradițional al literaturii.
