Textul 1 Luiza Textoris era o fată cu nasul cârn și ochi exoftalmici¹. Îi plăcea să doarmă, fiind- că în fiecare noapte în interiorul capului, pe spatele pleoapelor închise, i se deschidea o sală de cinematograf. Flash-uri scurte şi puternice, filme lungi şi pline de peripeţii, visele ei desenau o altă lume, unde nu pă- trundea lumina cenuşie de afară. Ori de câte ori i se întâmpla să nu viseze, Luiza se sim- țea fragilă și neajutorată. În ziua aceea nu își găsea locul între oameni și avea impresia că îi lipsește ceva important, că viața nu meri- tă trăită. Mama ei, Regine Textoris, o femeie înaltă, rece, cu obraji de marmură portocalie străbătută de firişoare roșii, o lua în derâdere de fiecare dată când, neatentă, neajutorată, navigând încă printre imaginile din vis, Luiza se împiedica de cum ieșea din cameră. - Iarăși ai visat?! - Nu, dar astăzi nu mă duc la școală... Michael Textoris, tatăl Luizei, un bărbat căruia ochii mobili şi distrați păreau să-i fi încrețit pielea pe frunte și la tâmple, se uita cruciş la cele două femei: -Cineva e îmbufnat în dimineața asta? -Eu nu, spuse Luiza, eu sunt o extrateres- tră. Nu ştiu de ce m-ați mai înfiat... - A, acum începe povestea cu romanul familial..., se lămuri Michael Textoris, arun- când cât colo cravata, al cărei nod nu îi izbu- tea nicicum. - Seamănă cu Emma, comentă Regine. -Nu semăn cu nimeni, eu sunt Peter Pan, bombăni Luiza, împleticindu-se în cămașa de noapte către sala de baie. ¹ exoftalmic (adj.) - bulbucat.
