Textul 1 Zair mi-a fost cea dintai bucurie. Cea dintâi pasiune. Era un cal cu ochil catifelaţi şi cu picioare nervoase, de rasă îndelung şi rabdurlu selecţionată. Darul babránilor mei, după nu stau ce izbândă neînsemnată la examene. Implineam şaisprezece ani. Viaţa îmi aparea Inainte hoholitoare de lumina, cum sunt acele dimineţi de mai care se deschid peste pământ ca o mare fericire. In cea dintai zi de vacanta mi se părea că nu mal ajung de la gara acasă, unde ma aşteptau toate alintarile şi toate nebunile. Eram un copil tarziu şi unic, Intr-o căsătorie patriarhala, departe de oraş, la o gospodărie de modă veche, cu un cerdac bátran deasupra Siretului, printre oameni simpli, dezarmaţi şi buni. [...] Al mel luptau cu greutăți despre care n-aveam habar şi care, In egoismul tinereţil, nu m-ar fi tulburat, chiar dacă le-aş fi cunoscut. [...] Cand am coborât din cerdacul cu vita, In Intala dimineaţă, şi am văzut calul înşeuat, am priceput fără să-mi fi spus nimeni. Am ghiat după privirea înduioşată a mamel leşită în prag să-şi caute de lucru, după zâmbetul tatel lasand la o parte ceasca de cafea neagră, după râsul pe sub mustață al argatului care aştepta ținând calul de frâu. M-am repezit sa- Imbratisez pe toţi-i pe moş Pintilie cu barba tepoasă, şi calul cu botul umed. Il cheama Zairl-mi-a spus tata cu simplitate - şi e din neamul arab, de la Bala. - Fii cu bågare de seamal s-a îngrijorat mama. [...] -Hehel Chiar de-ar fi el mai amamic decât Dutipal şi-o găsit stăpânul în conaşi grăi moş Pintilie, care In ceasurile libere se îndeletnicea cu silabisirea Alexandriel, socotindu-mă un vrednic urmaş al lui Alexandru cel Mare, Macedoneanul. Sfaturile şi cuvintele cu gând de laudă m-au trecut pe lângă urechi fără să le înţeleg sensul. Eram ca în amețeala unui vis. Am sărit în sa şi am zvacnit pe poartă, dus mai mult de mânia calului decât de vrerea mea. În urmă a rămas tipatul mamei şi minunarea argatului cu mâna la gură. Într-un ceas am fost prieteni. Şi aşa am rămas. Dupa goana peste câmpuri şi în umbrele luncilor, poposeam într-un ungher de nimeni știut. Il lăsam liber, iar eu, culcat cu urechea la pământ, ascultam în iarba măruntă respirația planetel. Sau, cu fața în sus, priveam lunecarea ireală a norilor subţiri şi albi [...]. Rontaltul calului era prietenos şi bun, aproape ca o prezenţă, fidelă, mai scumpă decât a unui frate cu gral omenesc. Mă simţeam împins uşor cu botul umed. Zair, nerăbdător, îmi dădea ghes: „Haide! Destul... Vrei să ne apuce noaptea aici?" Şi goana la întoarcere era nebunească, peste şanţuri şi peste trunchiuri de copac răstumate, pe care și eu, şi Zair le căutam cu aceeaşi mută înţelegere. Altă dată, ne opream în lunca Siretului. [...] Intram amândoi la adânc, lar după baie, Zair, cuprins de o voioşie copilărească, se rostogolea în nisip, tăvălindu-se pe spate, agitându-şi picioarele subţiri ca o gânganie uriaşă, necheza, strǎnuta, zvacnea din copite şi fugea singur, fără şa şi frâu, peste lanuri, până ce nu mai auzeam, cu urechea lipită la pământ, cadenţa galopului. Se întorcea târziu, viclean, cu ocoluri lungi, ca un copil ghiduş, păşind tiptil, într-un joc de-a v-ați ascunselea. Cred că avea umor, mi se părea câteodată în ochii umezi şi catifelați că văd ca o lumină de râs omenesc. Aşa a trecut o vacanţă şi a doua [...]. Plecarea în toamna aceea a fost posomorâtă. Cu vântul gemând trist ca un arcuş în crengile goale, Cu ploaia potopind plumburiu zările, deodată strâmtate, sub cerul noros şi încruntat. Plecare stăpânită de o presimțire. Căci a fost fără întoarcere. La laşi m-a ajuns vestea. Tata vindea tot şi încă mai rămânea cu povara unor soroace de datorii. [...] N-am avut curaj să întreb despre soarta lul Zair. Dar l-am recunoscut într-o zi, la sania stăpânilor celor noi. Întâlnire neaşteptată şi crudă. Sania era oprită în faţa unel prăvălii. Am ocolit de cealaltă parte, unde era calul, şi am chemat şoptit: Zair! Cum a tresărit încordând gâtul şi întorcând ochii - şi cum a scâncit un nechezat slab, ca un răspuns! [...] Mi-am apropiat obrazul de botul rece al lui Zair, apropierea a fost ca o îmbrăţişare, lungă şi deznădăjduită. va rog un rezumat repede​