,,Un proces dezbătut la Curtea cu jurați din Bucureşti a sfârşit printr-o achitare, pătimaş comentată. Un bărbat din aşa-zisa societate bună şi-a ucis nevasta necredincioasă şi a fost absolvit de vină de către judecătorii lui. [...]. - Corabule, ascultă-mă ce-ți spun... Asta-i părerea mea cel puțin. Cum?admiți dumneata ca să... că aşa vine, nu-i aşa?- şi aci întoarse capul ca să găsească măcar o aprobare inițială, dar nu mi-a întâlnit decât privirea tăioasă - în sfârşit, nu-i aşa?ca să-şi lase casa şi copiii, să-ți spună "alivoar, stimabile" şi tu să nu-i rupi picioarele?... Ba să faci şi pe delicatul "Noroc şi să fie de-a bună, cucoană." - Domnule căpitan - căci Corabu nu numai că era cu mult mai nou, dar îi era acum şi subaltern - eu vă întreb încă o dată: Admiteți dumneavoastră dragoste cu sila? Dacă o femeie "nu-mi mai placi... să ne despărțim"... Poți dumneata să spui: "nu... eşti condamnată pe toată viața, n-ai drept să divorțezi..." Da? zice - Ei bine, dacă e vorba de o despărțire în regulă, atunci e altceva, fireşte. Eu nu vorbesc de divorț... eu zic de femeia care-şi înşală bărbatul. Am intervenit nervos şi aproape şuierat... Atât de viu şi ca mimică, încât toţi s-au întors spre mine. - Nu, nici atunci. Şi am reluat mai scăzut, demascându-mi premeditarea, acum când toți mă priveau uimiți. - Discuția dumneavoastră e copilăroasă şi primară. Nu cunoaşteţi nimic din psihologia dragostei. Folosiți un material nediferențiat. Dacă aş fi spus asta ca opinie obiectivă, oamenii ar fi acceptat-o, poate, dar era în tonul meu, în ostentația neologismelor, o nuanță de jignire şi dispreț, încât toți m-au privit mirați, nedeprinşi cu atitudini atât de puțin milităreşti, iar căpitanul Corabu, întărâtat, dar stăpânindu- se, s-a întors spre mine cu un fel de mică solemnitate acră de magistrat. Hai? Cum, domnule, dacă o femeie zice: "nu mai vreau", dumneata zici: "ba da, să vrei?" - Dacă e vorba de o simplă împreunare, da... are drept să zică: nu mai vreau... Dar iubirea e altceva. Iar dacă nu ştiţi ce e, puteți, cu noțiunile dumneavoastră cumpărate şi vândute cu toptanul: "aşa am auzit... aşa vând" să dezbateți toată viața, că tot nu ajungeți la nimic. Şi privindu-i disprețuitor: Discutați mai bine ceea ce vă pricepeți." (Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război) 1. Precizează curentul literar în care se încadrează romanul şi numeşte două trăsături ale acestuia. 2. Menționează tema fragmentului citat. 3. Indică tipul de narator şi argumentează în 30-50 de cuvine. 4. Prezintă o secvență semnificativă pentru tema textului, în 50-100 de cuvinte 5. Numeşte personajul principal al romanului, tipologia în care se încadrează și susține cu exemple din fragmentul dat.​